după
aversă -
chiar
și buruienile
pline
de stele
(Cezar Florin Ciobîcă)
Dacă sîntem acolo la momentul oportun,
el poate deveni momentul haiku. După aversă este un moment prielnic
pentru a vedea ceea ce nu ți se mai arată după ce picăturile de apă rămase pe
frunze s-au evaporat. Atunci, pentru scurtă vreme, și buruienile reflectă
stelele.
După aversă, adică după brusca
dezlănțuirea a stihiilor. După un eveniment neașteptat care a întrerupt
curgerea rutinieră a timpului. În liniștea de după, cînd totul s-a potolit, ni
se oferă un spectacol fără seamăn. Unul care schimbă oarecum ierarhia
intereselor, valorilor. Pînă să ne întoarcem la oile noastre, nu mai deosebim
plantele pe care le cultivăm de buruieni. Pe toate strălucește apa. Pe toate se
oglindesc stele.
Dacă avem un minimum de deferență pentru
a simți acest recul imprevizibil ca pe un dar nesperat (și desigur nemeritat),
se poate să cîștigăm un reper miraculos pe drumul (vieții), care, iată, se află
la o răscruce delicată.
Mesaj frumos al poeziei. Eu înțeleg că pînă și oamenii mai pragmatici, mai puțin luminoși din punct de vedere sufletesc, la fel cu lucrurile mai puțin dorite sau frumoase, și ei sînt cuprinși ca o părticică în ciclurile naturale, vegetale sau celeste.
RăspundețiȘtergere