Haikuul zilei -- 31 mai 2018

Ochiul-boului –

pe marginea drumului

paşte o vacă

(Ana Udrea)

Haikuul zilei -- 30 mai 2018

Zmeu în derivă –

o cloşcă alarmată

îşi cheamă puii

(Mihai Maiteiciuc)

Haikuul zilei -- 29 mai 2018

Nori de furtună -

tunetul clatinând

flacăra candelei

(Adina Enăchescu)

Haikuul zilei - 28 mai 2018

Faţă în faţă –

şarpele continuă

cântecul cosaşului

(Rafila Radu)

Haikuul zilei -- haiku clasic - 27 mai 2018

Amărăciune

spre compasiune -

la cules pelin

(Şerban Codrin)

Amărăciunea pendulează între gustul fierii şi al pelinului. Accentele suferinţei revendicative şi înrăite puse pe jale, chin şi necaz au cel mai adesea efectul hepatic al autoînveninării. Suferinţa poate fi însă înţeleasă şi ca o încercare şi cooptată ca o componentă firească şi decisivă a evoluţiei noastre sufleteşti. În acest ultim caz, ea devine mult mai apropiată de gustul dezirabil al pelinului care face pe de-o parte ca viaţa să nu ne fie fadă, iar pe de alta să ne simţim solidari cu lucrurile şi fiinţele acestei lumi care şi ele sînt încercate de dureri asemenea nouă.

Primele două versuri nu fac decît să confirme această firească înclinare a amărăciunii spre compasiune. Mila şi compasiunea îndulcesc în cele din urmă şi amarul nostru. Iar viaţa, care poate fi asemănată cu recoltarea voluntară a pelinului, nu ne mai pare fără rost. La cules de pelin capătă astfel un accent tonic, însufleţitor.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/07/versul-original-356-spre-compasiune.html

Haikuul zilei -- 26 mai 2018

O creangă de tei –

pentru întâia oară

privind peste zid

(Eduard Ţară)

Subiectul este teiul crescut între ziduri. Privirea peste zid este şi dovada unei staturi care a depăşit stadiul de puiet, dar parcă şi una a jindului către spaţiul liber care i-a fost atîta vreme prohibit. De remarcat felul reţinut în care autorul îşi mărturiseşte bucuria (şi indirect compasiunea) pentru teiul în creştere, dar şi plasarea la sfîrşitul poemului, mărind tensiunea aşteptării, a zidului incriminat.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/11/versul-original-465-privind-peste-zid.html

Haikuul zilei -- 25 mai 2018

anticariat –

printre cărţi în vitrină

flori de liliac

(Dumitru Radu)

Simplitatea formulării, felul în care ea reuşeşte să estompeze vorbele pentru a ne focaliza privirea pe cele două imagini arată stăpînirea unei tehnici impecabile. Autorul este şi el doar un anonim trecător, privitor întîmplător al acelei vitrine. Imaginile în sine ne stîrnesc capacitatea de a medita, odată cu el, asupra a ceea ce vedem şi de a resimţi diferenţele dintre materia inertă, prăfuită a cărţilor şi culoarea vie, parfumată a florilor de liliac. Împătimitul cărţilor, ca şi vînzătorul, este pe moment descumpănit, sedus de năvalnicul avînt primăvăratic surdinizat în buchetul de flori delicate, dar pline de o insinuantă seducţie.

Haikuul zilei -- 24 mai 2018

vitrina cu cărţi –

între atîtea titluri

musca ezită

(Vasile Moldovan)

Musca ezită îmbină banalitatea nehotărîrii cu umorul nepotrivirii. Deşi ezită, musca îşi va pune cu siguranţă semnătura infamantă, fără să aleagă, pe orice titlu.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/04/versul-original-234-musca-ezita.html

Haikuul zilei -- 23 mai 2018

arşiţa nopţii –

luna nu mai încape

în nicio baltă

(Muntean Flavia)

Ideea poemului este aceea a uscăciunii excesive: bălţile se evaporă într-atît încît nici oglindirile nu mai sînt posibile. Desigur, arşiţa este atît de pronunţată încît închipuirea trece uşor de la oglindire la scaldă. Nu mai încape este un mod iscusit de a spune că luna voia să intre cu totul în apă, iar bălţile au scăzut de-a dreptul meschin.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/07/haiku-345-luna-nu-mai-incape.html 

Haikuul zilei -- 22 mai 2018

zgomotul străzii –

mereu port cu mine

un poem cu greieri

(Gabriel Iordan-Dorobanţu)

Cititorul își dă lesne seama care e legătura între părți. Fără doar și poate, nici poemul cu greieri, nici țîrîitul greierilor nu pot contracara eficace zgomotul străzii. Înțelegem însă că e vorba de o opțiune care păstrează totuși o anume ierarhie. Și nu victoria contează aici, ci neînduplecarea, fermitatea, statornicia. Rezistența.

Haikuul zilei -- 21 mai 2018

pescuit la somn -
agățat într-un cârlig
conturul lunii

(Dana Ene)

Partea mai scurtă a poemului se pretează mai ușor la a suferi mici modificări care-i pot adăuga semnificație aluzivă. Iată un caz: în sintagma corect formulată, „pescuit de somn”, este substituit „de” cu „la”. Pe calapodul sintagmei de la care am pornit se poate preciza care este obiectul unei operațiuni: cules de mere sau de cartofi, vînătoare de mistreți sau de urși, pescuit de somn sau de somon. Alterarea ei pune mai întîi pe gînduri. Abaterea de la tiparul obișnuit este resimțită ca o greșeală, ca o forțare a limbii, eventual ca o confuzie lipsită de sens.

Totuși, „pescuit la somn” poate fi recunoscut și acceptat ca o licență rezonabilă pentru a vorbi despre specia pescuită. Și, în acest caz, îmbinarea de cuvinte, astfel alterată, devine ambiguă și adaugă semnificație aluzivă spusei: pescarul care pescuiește somn este într-o stare de sommolență avansată. Picotește. Chiar dacă n-a prins niciun somn, l-a furat somnul pe el.

Pescuind „la somn”, ațipit, este normal ca pescarul să simtă că a „agățat într-un cârlig conturul lunii”. Ditamai pleașca.

Haikuul zilei -- haiku clasic --20 mai 2018

Trudind pământul –

ciocârlia deasupra

fără odihnă

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei-- 19 mai 2018

Răpăie ploaia –

sub adăpost de frunze

păsări ochi în ochi 

(Mioara Gheorghe)

Haikuul zilei -- 18 mai 2018

Dincolo de prag

abia-ncepe câmpia –

praf şi sămânţă

Sorin Roșca

Haikuul zilei -- 17 mai 2018

Ziua Eroilor -

salve de tun risipind

păpădiile

(Cezar Florin Ciobîcă)

Haikuul zilei -- 16 mai 2018

Floarea mărului

fulgeră-n zorii de zi –

singură în tren

(Alexandra Săndescu)

Haikuul zilei -- 15 mai 2018

La primul tunet –

acele bătrânului 

ceas pornind din nou

(Valeria Tamaş)

Haikuul zilei -- 14 mai 2018

Oaspete de vază –

mireasma de liliac

vine la cină

(Vasile Moldovan)


http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/09/versul-original-384-mireasma-de-liliac.html 

Haikuul zilei -- haiku clasic - 13 mai 2018

Deodată macii -

vechiturile gării

pe covor roșu

(Șerban Codrin)

Una din valorile estetice autentice ale culturii japoneze este wabi-sabi. Ea înseamnă a aprecia frumuseţea în impermanență, simplitate, asimetrie şi imperfecţiune, lucru contrar simţirii estetice occidentale care agreează permanenţa, grandoarea, simetria, şi perfecţiunea.

Macii, izbucniți pe neașteptate în peisajul dominat de decrepitudinea unei gări abandonate, creează brusc o imagine grăitoare: pun în valoare patina celor ce se trec într-o gloriolă tristă. Dar totodată, fac aluzie la simbolul ostentativ al vedetismului contemporan.

Haikuul zilei -- 12 mai 2018

cîmp dogoritor –

imaginea trenului

se ondulează

(Elena Manta-Ciubotariu)

Poemul ne comunică starea de năduf şi toropeală a cîmpului încins. Vibraţia aerului cuprinde totul şi trenul, devenit aproape imaterial, unduieşte în apele cîmpiei. Se ondulează este cuvîntul care face trecerea firească înspre miraj.

Haikuul zilei -- 11 mai 2018

Orion în geam –

monotonele ore

cu nume de gări

(Emil Burlacu)

Subînţeles, sugerat doar, monotonul ţăcănit al roţilor de tren. Orele trec greu în noaptea întunecată în care, cînd şi cînd, ca o dungă de lumină, fulgeră cîte o gară cu nume obscur. Dar pentru cine are gustul contemplării, ivit la geam, Orion poate fi o salvare.

„Rege al constelaţiilor din Septentrion

Mereu alunecînd peste lumi îngheţate

Aşa străbate vremea Marele Orion

Corabie legănată în Eternitate.”

Geo Bogza

Haikuul zilei -- 10 mai 2018

vară tîrzie –

pe puntea şubredă

o libelulă

(Bogdan I. Pascu)

Vara tîrzie este una epuizată, obosită, gata să treacă puntea şubredă spre toamna vieţii (totdeauna un poem bun sugerează ceva despre un alt plan consonant cu primul). Un sfîrşit de anotimp fragil care se potriveşte cu constituţia delicată a libelulei. Doar travestit în această firavă făptură poţi trece şi acest prag.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2008/10/normal-0-false-false-false_24.html

Haikuul zilei -- 9 mai 2018

prima zăpadă –

toate murdăriile

acoperite

(Cornelia Conta)

În maniera lui, pornind mai ales de la realitatea urbană de tîrg nesalubrizat a României, poemul notează cu bucuria nedisimulată a ochiului împăcat: pentru o vreme, miraculos, doar cu o simplă ninsoare, Edilul Suprem a rezolvat problema gunoaielor. Desigur, toate murdăriile reverberează şi către alte înţelesuri. Prima zăpadă ne îndreaptă gîndurile şi simţirea, tot pentru un scurt răstimp, spre dispoziţii mai senine, uitînd de propriile noastre mici sau mari ticăloşii. Acoperite însă e un cuvînt care nu asigură dispariţia lor, e mai curînd un camuflaj provizoriu şi iluzoriu.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/06/versul-original-321-toate-murdariile.html

Haikuul zilei -- 8 mai 2018

amurg - 
umbra berzei
părăsind cuibul

(Florin Golban)

Doar cinci cuvinte construiesc un eșafodaj impresionant pentru o fabulă a nopții. Amurgul este doar un spectacol coloristic, e adevărat, profund dramatic, care luminează evoluția finală a umbrei. De la amiază, a tot crescut încet-încet, iar acum ajunge la un apogeu revelat cu asupra de măsură de barza-ntr-un picior aflată în cuibul de pe stîlpul de înaltă tensiune. Umbra se lungește și se-ntinde pînă departe în șes. Silueta berzei, înaltă și suplă și ea, devine doar un pretext pentru umbra care părăsește cuibul, acum mai mult al ei decît al berzei, pentru ca, solidară cu celelalte umbre, să aștearnă noaptea peste lume. Noaptea și tăcerea. Înțelepciunea întîmplării face ca și încălcarea canonului silabic, devenit 2-4-6, să țină, într-un crescendo bine conturat, isonul umbrei care se lungește fără nicio limită.

Haikuul zilei -- 7 mai 2018

flori de hîrtie –

caprele groparului

nefericite

(Dan Norea)

O notaţie lapidară care ne solicită să găsim explicaţia mai mult sau mai puţin logică. Ori cimitiru-i vraişte, ori groparu-l consideră fieful său, ori caprele obraznice n-au niciun respect pentru răposaţi, cert e că s-au cam dedulcit la jerbe şi buchete. Este aici o împletitură de sugestii care vizează metehne umane: meschinăria kitschului florilor artificiale, neglijenţa sau ireverenţa faţă de cei duşi şi de rostul cimitirului, obişnuita impertinenţă a slujbaşului care dispune de ceea ce întîmplător e doar în grija lui. Un poem bine lucrat în care substantivele sînt lăsate să contureze scena pentru ca în final, cum stă bine oricărei poante, adjectivul bine ales să realizeze surpriza şi înţepătura. Se face aluzie doar indirect, prin nefericirea prezumată a caprelor, la calicenie şi impietate.

Haikuul zilei -- haiku clasic -- 6 mai 2018

Toţi după-o pâine -

nimeni la sărbătoarea

ciocârliilor

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei - 5 mai 2018

O buruiană

în mijlocul florilor –

înflorind şi ea

(Ştefan Gh. Theodoru)

Haikuul zilei -- 4 mai 2018

Paştele Blajinilor –

satul celor vii

în satul celor morţi

(Laura Văceanu)

Haikuul zilei -- 3 mai 2018

Cireşi înfloriţi –

rugăciunea miresei

aşteptând rodul

(Daniela Varvara)

Haikuul zilei -- 2 mai 2018

stânjenei la gard -
trece alene încă

o primăvară

(Corneliu Traian Atanasiu)

Dacă un stînjen (unitate de măsură depăşind cu puţin disponibilităţile de evaluare destul de reduse şi de aproximative ale membrelor umane: palmă, cot, picior) are aproximativ 2 metri, stînjenelul, diminutiv alintător pentru o floare, poate atinge şi un metru înălţime. Stînjenul (o prăjină fasonată) este, pentru măsurătoarea rudimentară, un macroetalon, stînjenelul este şi el, printre florile de grădină, una din cele mai zvelte şi mai înalte specii. Şi poate că această talie îi dă şi aerul uşor stingher de floare ruşinată de lujerul prea nedrept avîntat deasupra straturilor de flori mărunte ce o înconjoară. Iată însă o floare care, într-o etimologie poate închipuită, are un nume predestinat stînjenelii. (Nu e oare ciudat că o lungime şi zvelteţe excesive fac ca şi de la stînjen, şi de la stinghie să derive calităţi la fel tulburătoare ca stînjeneala şi stinghereala?)

         Într-o strofă de demult, pe care n-o mai găsesc acum nici în minte, nici prin hîrtii, notam aşezarea plină de un tîlc greu de desluşit a irişilor (alt nume al stînjeneilor) „la un stînjen de cruda otavă”. Stînjenelul are pentru mine de multă vreme o aură simbolică nedezghiocată complet şi l-am privit mereu cu o anume uimire dornică să-i afle taina. Poate că acum a ajuns la momentul în care ar putea fi consacrat ca un un kigo pentru un haiku.

         Cu statura sa mai răsărită, stînjenelul pare potrivit să scruteze şi dincolo de închiderea grădinii de flori şi a ogrăzii. Poate nu ieşind la poartă ca tot omul ca să vadă cine mai trece pe linie la deal sau la vale. Dar la gard, unde a şi crescut, poate să apară pentru cei ce îi aşteaptă ochiadele seducătoare. Şi poate că, în felul ăsta, ar putea să arate că pe el îl privesc şi lucruri de dincolo de orizontul limitat al grădinii.

         Iţit la finele primăverii - stînjenel la gard –, el poate fi, aşa cum ghiocelul, violetele sau dediţeii sînt vestitori ai primăverii, solul, poate mai puţin implusiv, mai reţinut, al primăverii pe ducă. Ieşit la gard, stînjenelul priveşte oarecum stînjenit la primăvara care trece, care se trece... Trecere negrabnică, deplasare, tranziţie, dispariţie prin preschimbare în altceva. Cu sfială şi cu o mută uimire, printre sau peste stinghiile gardului, stînjenelul priveşte (şi pentru noi)... marea şi veşnica trecere.

stînjenel la gard –

trece alene încă

o primăvară

         Integrîndu-se într-un fel în aria unui raţionalism european, mai flexibil şi mai fragil, ţinînd de tradiţia pascaliană a trestiei gînditoare, stînjenelul ilustrează modalitatea de a gîndi pornind de la ceea ce simţi şi trăieşti, uneori fără măcar a mai verbaliza.

Haikuul zilei -- 1 mai 2018

Ziua Muncii –

rândunica-şi repară

vechiul cuib

(Maria Adam)