Haikuul zilei -- 31 august 2018

cu toți sâmburii
felia de pepene 
râde la mine 

(Ioan Marinescu-Puiu)

Haikuul zilei -- 30 august 2018

luna in beznă -

pepenii luminează

calea hoţului

(Doina Bogdan Wurm)

Haikuul zilei -- 29 august 2018

vremea recoltei –

pe vrejul pepenelui

doar umbra lunii

(Simona Dobrescu)

Haikuul zilei -- 28 august 2018

Nopți de arșiță –

tot mai puțin univers

oglindit în iaz

(Eduard Ţară)

Haiku-ul observă de multe ori lucrurile mai puţin învederate, cu o pondere aparent mai scăzută în economia lumii, mai delicate şi mai neînsemnate, cum ar fi umbrele, licăririle, oglindirile... În cazul de faţă, existau o grămadă de alte consecinţe ale secetei, unele îngrijorătoare, altele neplăcute, multe sărind de-a dreptul în ochi. Autorul a ales-o pe una care nu preocupă nicidecum pe toată lumea: se restrîng suprafeţele de oglindire. Este un lucru marginal şi totuşi el împuţinează o facilitate de o absolută şi nediscriminatorie generozitate: reflectarea. Şi afectează astfel întreg universul.

Ne putem lesne gîndi dacă nu cumva şi capacitatea şi amplitudinea de a reflecta a sufletelor noastre uscate şi secătuite nu trece cumva printr-un anotimp nefast, bîntuit de febra nesănătoasă a consumismului care ne restrînge universul la rafturile cu mărfuri.

Haikuul zilei -- 27 august 2018

o ciocîrlie-n

grădina japoneză –

ceruri gemene

(Soriu Nakata)

Haikuul zilei -- 26 august 2018 -- haiku clasic

Prizonieră –
o floare fără nume
în gardul de spini


Şerban Codrin

Haikuul zilei -- 25 august 2018

sub cerul cenuşiu
un corb cu aripi rupte –
evantai uzat

(Ioana Cristina Pop)


Într-un anume fel, cea de a doua imagine pare a fi doar o comparaţie, făcută însă în stilul haiku, fără a folosi vreun adverb care să o marcheze formal. Nu ni se spune că aşa e, ni se pun în faţă cele două imagini şi noi trebuie să stabilim legătura dintre ele. Este modul discret de a da doar de înţeles. Şi aripile rupte, şi evantaiul uzat fîlfîie fără niciun randament, zadarnic. Cerul cenuşiu este este decorul emblematic al acestor existenţe vlăguite.

Haikuul zilei -- 24 august 2018

grădina tristă –
în coaja de nucă
ploaia-şi face cuib

(Olimpia Brendea Deşliu)




Contextul versurilor extreme viza găsirea unui loc unde grădina sub ploaia de toamnă să-şi poată aduna şi alina tristeţea. Pentru autoare, acel loc miniatural, semănînd cu un leagăn, a fost observat în coaja de nucă. Aşa măruntă, coaja, rămasă în noroi în urma vegetaţiei răpuse, este semnul suprem al unui gol pe care nu-l poate umple decît o imensă nostalgie.

Haikuul zilei -- 23 august 2018

Visez în iarbă -
pe-un fir o buburuză
mascînd muntele


Virgil Bulat

Reuşita poemului constă în neaşteptata perspectivă: visînd la firul ierbii, buburuza capătă alte dimensiuni şi simpla aparenţa ne face să medităm la lucruri nebănuite altfel. Masivitatea şi durabilitatea muntelui intră brusc într-o anume eclipsă care aduce în prim plan şi pune în valoare fragilitatea vieţii. Iar visul devine o altă modalitate, poate mai profundă, a adevărului.

Haikuul zilei - 22 august 2018

amiază sub nuc –
în plictisul verii o
muscă bâzâind

Corneliu Traian Atanasiu

Vara, sub nuc – ce imagine mai aproape de desăvîrşirea unei linişti paradisiace?! Şi, prin contrast, ce poate fi mai sîcîitor decît insistenţa supărătoare a unei muşte nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzîit care dă consistenţă tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire!

Haikuul zilei -- 21 august 2018

Zimţii secerii
pe umeri frînţi de trudă –
semn de nobleţe

(Ana Marinoiu)

Haikuul zilei -- 20 august 2018

cu miezul prea copt

pepeni sparţi sub tarabe –

sfîrşitul verii

(Gabriela Marcian)

Haikuul zilei -- haiku clasic - 19 august 2018

Străvechiul şopron

dintr-o dată fericit –

un prun în floare

(Șerban Codrin)

Cînd componentele unui haiku fac parte organic dintr-un tot mai mare sîntem invitați să asistăm la o contaminare firească a lor. Prunul înflorit iradiază starea de exuberanță în jur. E ca și cum străvechimea ar fi una și aceeași pentru șopron și prun, cu episoade în care fericirea alternează cu întristarea, vremea florilor cu aceea a patinei lucrurilor vechi.

Haikuul zilei -- 18 august 2018

în balta din drum

câţiva nori se-mprăştie

sub roata căruţei

(Dumitru Radu)

Haikuul zilei -- 17 august 2018

câmp cu păpădii – 
de-ajuns o adiere 
şi ninge în sus 

(Dan Norea)

Haikuul zilei -- 16 august 2018

iar primăvară -
aceeaşi tresărire
în om şi-n mugur

(Vali Iancu)

Haikuul zilei -- 15 august 2018

zloata de pe drum

păstrează pentr-o clipă
urma unei sănii

(Dumitru Radu)

Zloata devine doar un revelator desăvîrşit al trecerii, al vremelniciei, este un material cu o plasticitate perisabilă, ciudat reversibilă, în care ceea ce se întipăreşte dăinuieşte doar cît să-l surprindă ochiul atent şi versat şi piere apoi fără de urmă. Urma în zloată este doar o umbră, o brumă de urmă, un tipar de fum. O urmă care se ruinează în chiar făgaşul care este. E un haiku ce surprinde o nălucă – lunecarea iute şi sfielnică. Pierită.

Haikuul zilei -- 14 august 2018

înfruntând zloata
cu ghiocei în mână
către cimitir

(Livia Ciupav)

„Înfruntînd zloata” este nu doar primirea provocării, ci şi o îndrăzneală plină de tandreţe. Cel drag este încă viu în sufletul celui ce se zoreşte, pe o astfel de vreme, să-i pună pe mormînt primii ghiocei. Se simte în gestul său o înverşunată neresemnare. Şi o direcţionare fermă, impetuoasă, de nedezminţit.

Există în următoarele două versuri o despicare a confuziei zloatei în două opoziţii: alb şi negru, viu şi mort (respectiv ghiocei-cimitir). Gestul în sine pare însă o încercare de a extinde miraculos renaşterea, de a molipsi pe cei duşi de fervoarea învierii.

În alt plan însă, contemplînd această scenă, poţi vedea un fel de variantă mai tandră a heideggerianului Sein zum Tode. Destinul omului ce păşeşte neabătut, prin zloată, către moarte, cu ghiocei în mînă.

Haikuul zilei -- 13 august 2018

Bătrâni în zloată –
privindu-se-n vitrina

de la second hand

(Eduard Ţară)

Haikuul zilei - haiku clasic --12 august 2018

Cea dintâi noapte –

mireasa izgoneşte

crinii din casă

Șerban Codrin

Haikuul zilei - 11 august 2018

după cutremur -

numai casa melcului

fără fisură

Marcela Ignătescu

Haikuul zilei -- 10 august 2018

seceta verii –

mereu la patru ace

floarea de cactus

(Virginia Popescu)

Haikuul zilei -- 9 august 2018

noapte adâncă –

toată lumina strânsă

într-un licurici

Mihail Buraga

Haikuul zilei -- 8 august 2018

peltea de căpşuni -

lângă ultimul borcan

reţeta mamei

(Constantin Iliescu)

Haikuul zilei -- 7 august 2018

colibă veche –

rogojină de paie

peste mirişte

(Angela Furtună)

Ultimul vers continuă şi în acelaşi timp deviază printr-o aluzie subtilă de la ce spun primele două. Aparent, în metafora rogojină-mirişte este doar o repetiţie pleonastică, dar sugestia pe care ea o lansează face din vechea colibă un palat al cărui domeniu se întinde peste întreaga mirişte. Rostul secerişului nu a fost decît acela de a desfăşura această rogojină armonizată cu coliba vetustă şi dezafectată care îşi caută acum rostul, reaşezîndu-se în peisajul natural ca décor pentru un posibil basm. Nu miriştea-n sine este rogojina, ci închipuirea noastră întinsă miraculos peste ea.

Haikuul zilei -- 6 august 2018

gara veche -
doar din cuibul rândunicii
plecări și sosiri

(Daniela Lăcrămioara Capotă)

Haikuul zilei -- haiku clasic -- 5 august 2018

Prima chiciură –

până în zori înfloresc

buruienile

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 4 august 2018

primul clopoţel –

bătrânul învăţător

ascultă greieri

(Eduard Ţară)

Propun o lectură în ton cu aplecarea lui Eduard Ţară spre folosirea întregului poem ca o metaforă extinsă. O asemenea structură uzează de folosirea scenariului primar doar ca unul simbolic. Elementele care compuneau scena reală pot fi recunoscute şi ca acelea ale unui scenariu iniţiatic.

Primul clopoţel, simbol al toamnei şcolare, devine astfel semnul inaugural al unei primăveri simbolice. Este ghiocelul bătrîneţii care marchează debutul unui nou anotimp existenţial. Este clopoţelul care trezeşte miraculos din dogmaticul somn al realismului rudimentar şi deschide alte zări mai vaste existenţei umane.

În sintagma bătrînul învăţător, cuvîntul învăţător capătă altă valoare care tinde spre înţelesul de maestru spiritual. Meseria searbădă a dascălului este înlocuită de înţelepciunea senectuţii.

Învăţătorul îşi schimbă şi locul unde îşi exercită prestaţia, şi ucenicii. El ascultă (examinează, instruieşte) greieri. Ceea ce face învăţătorul ascultînd greieri este mai curînd o slujbă, oficierea unui serviciu sacru.

Întreaga scenă este plasată astfel în alt context şi capătă o valoare de ritual existenţial.

Haikuul zilei -- 3 august 2018

azil de bătrâni –

ultimul vizitator

dispare-n viscol

(Eduard Ţară)

Haikuul zilei -- 2 august 2018

în caietul nou

o pată de cerneală -

fluture presat

(Simona Dobrescu)

Haikuul zilei -- 1 august 2018

pământul crăpat

cumpăna nemişcată

cerul în flăcări

(Livia Ciupav)