Haikuul zilei - 30 noiembrie 2020

plimbare cu barca -

dintr-odată o las

s-atingă un nor

Ana Drobot

 

Haikuul zilei -- 29 noiembrie 2020

 

potop de gânduri -

doar tusea vecinului

mai face liniște

 

Claudia-Ramona Codău

 

        Deranjează pe cineva metafora? Nu ne muncesc oare gîndurile chiar așa,  potopindu-ne? Nu ne inundă, ne invadează, ne pustiesc și asta într-un vacarm de nedescris. Pentru că, asta sugerează poemul: opusul acestui gen de potop zgomotos este liniștea. Și reușește oare o tuse să oprească potopul? Da, pentru că brusc ne abate de la acel diluviu care, mai mult ca sigur, era unul meschin și egolatru. Dintr-odată, nu se știe de ce, uităm de eul care ne potopea și în conștiința noastră-și face loc altul. Poemul nu ne spune dacă ne rușinăm, dacă luăm aminte etc. Restul e tăcere.

Haikuul zilei -- 28 noiembrie 2020

 

 

sorbindu-i privirea -

de mult uitat în ceaşcă

ceaiul verde

 

Claudia-Ramona Codău

 

        Se spune că haiku-ul nu este un poem de dragoste. Și nici nu este în sensul acelei poezii declarative și pletorice, care abundă de înflorituri metaforice. Nimeni nu poate să nege însă faptul că poemul de mai sus n-ar fi unul de dragoste. E adevărat, unul care surprinde într-o unică  străfulgerare sindromul iubirii pînă la pierderea de sine.

         Să stai ore-n șir ochi în ochi cu ființa iubită, uitînd de ceaiul care s-a răcit în ceașcă este chiar iubirea, timpul acela divin în care sorbi și ești sorbit de iubire. Absorbit. Absent, captivat de ceva mai presus de ființa ta.

         Tehnic vorbind, poemul se bazează pe un joc de cuvinte și pe o elipsă. A sorbi din priviri nu mai e de mult o metaforă, a devenit o expresie plastică a vorbirii curente. O formulare obiectivă a unor pusee de fascinație. Vorbind despre sorbirea privirii, se poate omite faptul că ceaiul ar fi trebuit sorbit. Și, cu puțină bunăvoință, de mult uitat (cu o virgulă după) poate fi citit și ca de (prea) mult privit (ceaiul a rămas în ceașcă).

Haikuul zilei -- 27 noiembrie 2020

 

emoție de toamnă –

ochelarii bunicii

şterşi tot mai des

 

Claudia-Ramona Codău

Poemele Claudiei sînt discrete şi sobre, refuzînd să exhibe afectele, de ce ar începe poemul de mai sus printr-o mărturisire care părăseşte rezerva cu care ne-a obişnuit?

Nu, nu s-a contaminat de declarativismul lirismului occidental, dar cochetează un pic cu Nichita. Primul vers este însă doar un macaz ironic, emoţia bunicii este nu atît a negurilor toamnei cît a albeţii care i s-a aşezat pe ochi. Ştersul ochelarilor nu mai ajută cu nimic.

Haikuul zilei -- 26 noiembrie 2020

 

nimeni pe cărare -

gutuile bunicii

veștejite-n geam

Claudia-Ramona Codău

Haikuul zilei -- 25 noiembrie 2020

 

căutând drumul

spre casa bunicilor –

miros de gutui

Claudia-Ramona Codău

Haikuul zilei -- 24 noiembrie 2020

buna mângâind

gutuile din poală –

prima zi de școală

Claudia-Ramona Codău

Haikuul zilei -- 23 noiembrie 2020

opaițul stins -
luminând palid odaia
gutuia din geam

Claudia-Ramona Codău

Haikuul zilei -- 22 noiembrie 2020

Iarnă geroasă –

acopăr crizantemele

cu respiraţia

 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 21 noiembrie 2020

Aversă de ploaie –

bărcile de hârtie

naufragiate

 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 20 noiembrie 2020

Casa natalǎ –

peste codrii seculari

luna plinǎ

 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 19 noiembrie 2020

Sub gardul vechi

cel dintâi fir de iarbǎ –

bucurii efemere

 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 18 noiembrie 2020

Visele noastre –

mici licurici luminând

întunericul

 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 17 noiembrie 2020

Frunze arzând -

prin norii de fum 

primele stele

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 16 noiembrie 2020

Flori albastre crescând 

lângă vechiul gard...

crâmpeie de cer 

Adina Enăchescu

Haikuul zilei -- 15 noiembrie 2020

 

seară de toamnă -

pe-aleile parcului

vieţi paralele

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 14 noiembrie

 

bănuţi în salbă -

efigia regelui

roasă de vreme

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 13 noiembrie 2020

 

iar inundaţii -

cel mai mic dintre copii

duce pisoiul

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 12 noiembrie 2020

 

cocorul bătrân -

câte zboruri mai încap

într-o pasăre

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 11 noiembrie 2020

 

vremea siestei -

limba mare-a ceasului

plimbă o muscă

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 10 noiembrie 2020

 

fântâna seacă -

luna din ea s-a mutat

în altă parte

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 9 noiembrie 2020

 

clepsidra spartă -

mulţime de secunde

pe lângă cioburi

 

Ioan Marinescu-Puiu

Haikuul zilei -- 8 noiembrie 2020

caiet abandonat -

o furnică-și taie drum

printre litere

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 7 noiembrie 2020

vechiul schit -

trepte tocite

de pașii pelerinilor

Sonia Cristina Roman

Haikuul zilei -- 6 noiembrie 2020

număr norii

număr visele

zbor lung spre casă

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 5 noiembrie 2020

tren de noapte -

sute de vise

traversează râul

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 4 noiembrie 2020

abia căzută -

o petală peste pata 

de pe fața de masă

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 3 noiembrie 2020

pași grăbiți -

când însoriți,  când umbriți

ghioceii de la poartă

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 2 noiembrie 2020

 

Muncitori aşteptând – 

peste graniţă trec 

sute de cocori

Sonia Cristina Coman

Haikuul zilei -- 1 noiembrie 2020 -- Haiku clasic

Singură ploaia

căzând pe-o crizantemă –

ce-o mai fi mâine 

Șerban Codrin