Două elemente ale compoziției: o absență neprecizată dar bănuită (iubitul, un părinte, cu copil) apăsînd greu pe talerul uman și o certă izbucnire, aceeași dintotdeauna, a florilor de cireș care statornicesc o altă primăvară.
„Încă” e cuvîntul care tensionează poemul. Poate fi în ciuda absenței. Poate fi o consolare, o compensație. Dar și o durere în plus în fața acestei indiferențe suverane a revenirii naturii. Să fie un „totuși” încurajator? Să fie o constatare a zădărniciei unei lumi care nu știe ce e absența?
Două elemente ale compoziției: o absență neprecizată dar bănuită (iubitul, un părinte, cu copil) apăsînd greu pe talerul uman și o certă izbucnire, aceeași dintotdeauna, a florilor de cireș care statornicesc o altă primăvară.
RăspundețiȘtergere„Încă” e cuvîntul care tensionează poemul. Poate fi în ciuda absenței. Poate fi o consolare, o compensație. Dar și o durere în plus în fața acestei indiferențe suverane a revenirii naturii. Să fie un „totuși” încurajator? Să fie o constatare a zădărniciei unei lumi care nu știe ce e absența?