din nou copil în pod…
și masca lui Dracula
e tot fără dinți
(Lavana Kray)
Întoarcerile au totdeauna partea lor de
nostalgie dar și surprize nebănuite. Se pare că haiku-ul le preferă pe cele
care-ți servesc o lecție de umilitate ironic consimțită. Și de empatie, dacă și
vampirii rămîn fără dantură…
Întîi mi-a căzut cu tronc. Apoi m-am
gîndit cum să-l laud. Dacă tot îmi place. Totul e atît de simplu spus… lipsit
de orice emfază. Primul înțeles ar fi constatarea că totul se hîrbuie, înțelepciunea
defensiv-deprimată a bătrînului… Dar copilul reîntîlnit simte că masca favorită
îi face jocul, și-a scos colții din camaraderie, ca nu cumva să-l supere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu