Hai Ku CCF-- haikuul zilei: aprilie 2020

joi, 30 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 30 aprilie 2020

prundiș fierbinte -

o salcie pletoasă

își mătură umbra

Luminița Ignea

miercuri, 29 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 29 aprilie 2020

hrănit cu vise –

pe masa bardului doar

poame uscate

Luminița Ignea

marți, 28 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 28 aprilie 2020

iarba cosită -
soarele urcat pe cer
cu vârful furcii

Luminița Ignea

luni, 27 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 27 aprilie 2020

test la română -

peste foile albe

mireasmă de tei

Luminița Ignea

duminică, 26 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 26 aprilie 2020 -- haiku clasic

bătrânul spre poartă –

cățelul fuge-nainte

la birtul din colț

Radu Patrichi

sâmbătă, 25 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 25 aprilie 2020

pe asfalt două

umbre apropiate –

gheaţa topită

Grigore Chitul

vineri, 24 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 24 aprilie 2020

părul altoit –

la plimbare din nou cu

vechea perucă

Grigore Chitul

joi, 23 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 23 aprilie 2020

pe un zid umbra

unei Archaeopteryx –

doar o barză-n zbor

Grigore Chitul

miercuri, 22 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 22 aprilie 2020

urzici lângă gard –
brusc prin palme fiorii
copilăriei

Grigore Chitul

marți, 21 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 21 aprilie 2020

pe drum în ceaţă
suflete rătăcite -
clopotul crăpat

Grigore Chitul

luni, 20 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 20 aprilie 2020

un paznic sfrijit

în turnul vechii cetăţi –

muşchii pe ziduri

Grigore Chitul

duminică, 19 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 19 aprilei 2020

magia nopții -

între sat și univers

fuioare de fum

Argentina Stanciu

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 18 aprilie 2020

încă o cană

cu apă din găleată -

luna tot plină

Argentina Stanciu

Există în găleata cu apă o anume exuberanță a situației. În ciuda golirii treptate, cel care ia apă mereu vede luna nealterată, nedenaturată, la fel de plină, oglindită stăruitor în apa rămasă. Apa scade, dar imaginea rămîne intactă. Ca o compensație a perisabilității celor care se împuținează, se alterează, pier. O clipă de decentrare permite un fel de empatie cu imaginea care dezvăluie altă față a lucrurilor. Una care dă cu tifla efemerității, împuținării, degradării: „luna tot plină”.

vineri, 17 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 17 aprilie 2020

liniștea bălții –

găzduind ceru-nstelat

fără să știe

Argentina Stanciu

Poate că emoția neștiutoare de sine, este mai pură, nealterată de duplicarea ei care ar putea-o valoriza, califica. Este o generozitate nepăsătoare. Dedicată pur și simplu.

joi, 16 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 16 aprilie 2020

sfârșit de Florar -

nu mă-ndur să rup fila

calendarului

Argentina Stanciu

Cum am putea mărturisi altfel ezitarea în fața inefabilului? Oricum e sfîrșit de lună dar este de Florar. Și dacă nu vei rupe fila, vremea florilor s-a cam dus. Și totuși ce e calendarul decît o convenție stupidă. Oricîtă valoare practică ar avea el, florile, mai puține, vor înflori pînă tîrziu în toamnă. Dar fila asta, hîrtia banală, prinsă laolaltă cu altele la fel, pare un mănunchi de flori inestimabile. Un simbol de care nu te înduri.

miercuri, 15 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 15 aprilie 2020

cămara goală -

în găleata plină ochi

luna de pe cer

Argentina Stanciu

Sîntem în fața unui miracol profan, acela al îndestulării privind în „apa” (chioară) din găleată. Starea de plenitudine sufletească în fața mărinimiei momentului care ne-a dăruiește neașteptat suprema aspirație - „luna de pe cer”.

marți, 14 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 14 aprilie 2020

abia auzit

ticăitul ceasului -

picură țurțuri

Argentina Stanciu

Cu o deschidere mai generoasă către lume se poate trăi mai plenar. Ascultând țurțurii care picură, ticăitul monoton și obsedant al ceasului își pierde prioritatea și ne acaparează și ne delectează vremea. Ieșim din timpul care ne consumă viața și, solidari cu natura, ne acordăm la cel al veșnicei reîntoarceri.

luni, 13 aprilie 2020

Haikuul zilei -- 13 aprilie 2020

sosiri și plecări -

cuiburi de rândunele

în gara veche

Argentina Stanciu

Avem de a face cu o modalitate empatic-ironică de preluare din mers a atribuțiilor unei gări dezafectate de către zburătoare. Un du-te-vino perpetuu reînsuflețește clădirea. Rîndunelele s-au aciuat mult mai statornic acolo. Gara oamenilor e părăsită și se ruinează, dar cea pentru păsări are un viitor asigurat. O compensație de un lirism surdinizat, ușor acidulat.