duminică, 26 ianuarie 2020

Haikuul zilei -- 26 ianuarie 2020 -- haiku clasic



ninge liniştit 
pe-aleea luminată – 
minune pentru nimeni

(Radu Patrichi)


Formularea este evident un oximoron, o contradicție în termeni. Prin definiție minunea trebuie să aibă martori care să o ateste, să o confirme. 

Într-un anume fel însă, autorul, singurul martor, adaugă încîntării nota de tristețe și pentru faptul în sine, și pentru irosirea lui care-l însingurează. Iremediabil.



sâmbătă, 25 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 25 ianuarie 2020


cartea închisă -
continuă povestea
lemnele trosnind

Carmen Mariana Nanu



      Povestea poate fi trăită și fără cuvinte, și dincolo de cartea închisă. Și lucrurile povestesc dacă ești dispus să le asculți, să le vezi. Să le acreditezi mărinimos.

        Poate că a citi haiku este doar o inițiere în a trăi povestea cea de toate zilele cu ochii deschiși.

(Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)

vineri, 24 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 24 ianuarie 2020


cariatide -
vârfurile brazilor
susținând Lyra

Carmen Mariana Nanu

Așa se construiește un templu al poeziei. Cu atît mai grandios cu cît este improvizat mai subtil. Pui la îndemîna cititorului elementele imateriale ale unei zidiri spirituale - apropourile.

Întreprinderea merită un apropo local:

Cu alesături de aur
timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la cîte-un astru
răsărit ca o ispită
peste-amurgul meu de-o clipă,
peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
astru poartă lîngă astru,
răzbunîndu-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
ca nisipurile-n ape,
ca nisipurile-n ape
trebuie să-l las să-mi scape.

(Lucian Blaga)

joi, 23 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 23 ianuarie 2020


nicio scrisoare -
dialog protocolar
cu margareta

Carmen Mariana Nanu



     Șase cuvinte. Proces verbal constatator al unei stări de fapt. In rem, fără pomenirea făptuitorului. Fără implicarea (subiectivă a) autorului. Fără implicații emoționale explicite. Prima parte consemnează că nu s-a primit nicio veste, existînd doar sugestia că ar fi una așteptată cu nerăbdare. A doua parte pare să numească, într-un mod eliptic și ironic, un ritual care urmează și răspunde oarecum absenței veștilor. Contextul se conturează a fi bine știutul gest de a rupe nervos petalele margaretei pentru a afla dacă partenerul, de la care nu mai sosesc vești, te mai iubește sau nu.

Numind protocolar dialogul cu margareta, autorul ne sugerează simultan ceva ceremonios și, în același timp, formal pînă la derizoriu. Viziunea sa este una obiectivă. Aceea a unei camere care înregistrează faptul fără să se lamenteze. Deși, odată surprins, faptul pare să se bucure de o aură de tandrețe abia vizibilă. Atît cît se cuvine unei firi sobre și reticente.

(Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)


miercuri, 22 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 22 ianuarie 2020


aburi de cafea -
contopind simțurile
mirosul ploii

Carmen Mariana Nanu



       Sîntem în fața unui moment de sincretism al simțirii, senzațiile cît de diverse, se topesc într-o atmosferă. Unică și irepetabilă. Gata să fie savurată în toată complexitatea ei. Propice contemplației și meditației. Reveriei.

 (Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)


marți, 21 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 21 ianuarie 2020


tăceri sonore -
închis într-un țurțure
sunetul ploii

Carmen Mariana Nanu


            Un țurțure este simultan rezultatul prelingerii răbdătoare a apei și al picurării intermitente. Este îngheț și dezgheț într-una, întruna. Deși par doar două definiții lapidar-lirice, cele două părți au alura unor formulări specifice haiku-ului.

            Prima parte este un oximoron, o expresie paradoxală a tensiunii cuprinse în esența țurțurelui, ploaie condensată, gata să se pornească oricînd din nou. Tăcerea lui cristalină este doar o surdinizare provizorie, o întîrziere, o amînare a picurării care pe moment prelungește țurțurele. Cu o expresie consacrată, stare de țurțure este una a iminenței, o congelare a lui stă să pice. Și cititorul simte această tensiune.

            Partea a doua reia ideea primeia într-o formulă mai extinsă. Sunetul ploii închis este și de data asta o metaforă, dar surprinde totodată cu exactitudine această sechestrare temporară, gata oricînd să-și suspende rigoarea.

            Tot farmecul poemului constă în transfigurarea unui obiect mai degrabă vizibil într-unul cu latențe pronunțat auditive. Rezultatul fiind obținerea unei tăceri vibrante.

(Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)

luni, 20 ianuarie 2020

Haikuul zilei - 20 ianuarie 2020


bunica în prag -
apusul zăbovește
într-o lacrimă

Carmen Mariana Nanu


         Impresia dintîi este aceea a unei recuzite desuete. Motive lirice perimate. Chiar și pentru haiku sînt doar clișee reluate și obosite – bunica, apusul, lacrima.

            Dacă nu ne grăbim însă prea tare, vom avea ocazia să simțim că există totuși în concizia textului o ciudată lejeritate interpretativă care evită precizia și expansiunea pentru a cîștiga un plus de vibrație virtuală. Invers proporțional, laconismul amplifică potențialul aluziv al textului. Bunica în prag e fără doar și poate ieșită să întîmpine sau să conducă pe cineva. E poate un oaspete oarecare sau unul mai de soi, apusul care-i amintește că și ea e pe pragul unei inevitabile treceri. Apusul însă, cum îi este firea, nu se grăbește, zăbovește. Și, cum se vede, își găsește locul cel mai potrivit, în care poate întîrzia fără nici cel mai mic reproș – lacrima atotînțelegătoare în care poate odihni. Încă. 

      Greu de crezut, dar adevărul poemului este această empatie de care apusul are atîta nevoie. O ramă vie și sensibilă care-l ocrotește și pe care o însuflețește.

(Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)



vineri, 17 ianuarie 2020

miercuri, 15 ianuarie 2020