cireada de vaci
rumegând pe la umbră –
berea sălcie
(Daniel Onaca)
Două strofe ale lui Blaga evocă mai naiv și mai candid parcă același moment al verii toride:
Păşteam
cu alţii gâştele-n arinişti.
Cu
gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
şi
îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul
urechii,
şi
plopii tremurau, străvechii.
Când
toropit priveam prin gene
cum
boii se mişcau prin flori de sânziene
pe
sub sălcii,
mă
miram că ei nu văd
cu
vârful coarnelor ca melcii,
şi
boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.
Haiku-ul
prinde parcă vremuri mai tîrzii în care totul e deja dezabuzat. Aceeași vară toridă,
aceleași vite rumegîndu-și renunțarea, același sat mult îmbătrînit. Și peste
toate - berea sălcie. Parcă și umbra-i istovită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu