Hai Ku CCF-- haikuul zilei: februarie 2020

sâmbătă, 29 februarie 2020

Haikuul zilei -- 29 februarie 2020

noapte geroasă –

pe peroanele gării

se dansează step

Petru-Ioan Gârda

vineri, 28 februarie 2020

Haikuul zilei -- 28 februarie 2020

Revelionul -

brusc mi-au îmbătrânit

toate oglinzile

Petru-Ioan Gârda

joi, 27 februarie 2020

Haikuul zilei -- 27 februarie 2020

Zbori, buburuză!

din nou îmi schimbă soarta

o pală de vânt

Petru-Ioan Gârda

miercuri, 26 februarie 2020

Haikuul zilei -- 26 februarie 2020

un fluture alb

tronând pe clanţa uşii -

mai stau pe-afară

Petru-Ioan Gârda

marți, 25 februarie 2020

Haikuul zilei -- 25 februarie 2020

satul sub ape -

plutind printre scânduri

un cuib de barză

Petru Ioan Gârda

luni, 24 februarie 2020

Haikuul zilei - 24 februarie 2020

senin de munte -

umbra piscului intrând

în peșteră

Petru Ioan Gârda

duminică, 23 februarie 2020

Haikuul zilei -- 23 februarie 2020

vagon părăsit -

pe osii se învârte

doar volbura

Mihai Pascaru

Poemul pune față-n față două imagini, una a lucrurilor abandonate de civilizația în marșul ei mai mult sau mai puțin triumfal și alta a naturii care-și continuă netulburată aceeași evoluție negrabnică dar eficace. Într-un fel, înrolat în batalioanele progresului, omul ar putea să se uite doar cu dispreț la ceea ce a fost depășit și trecut pe linie moartă. Pe unii însî îi încearcă totuși nostalgia după ceea ce a fost măcar o vreme un simbol glorios al vremilor lăsate în urmă.

Doar cei din urmă vor simți ceea ce spune volbura care se învîrtejește pe osiile ruginite. Dacă roțile nu se mai învîrt, volbura, răsucindu-se pe ele, vrea să confirme și să întărească impresia de frînare ineluctabilă. Natura a descoperit de mult învîrtirea acaparatoare care blochează definitiv tot ce a scăpat o vreme ritmurilor ei ancestrale. Și îl recuperează învăluindu-l. Și digerîndu-l încetul cu încetul.

Imaginea pare una gingașă, dar vrejurile volburii sînt cu siguranță niște tentacule neiertătoare. Dacă omul și-a propus să învingă natura, ea este răbdătoare și cînd se ivește prilejul își ia cu prisosință revanșa.

sâmbătă, 22 februarie 2020

Haikuul zilei -- 22 februarie 2020

munţi de gunoaie –

un cireş temându-se

să înflorească

Mihai Pascaru

Faptul că cireșul își întîrzie înflorirea ar putea avea și alte cauze de-a dreptul biologice, unele poate legate de-a dreptul de otrăvirea solului de gunoaiele care-l copleșesc. Autorul îndrăznește însă să personifice cireșul. Să-i dezvăluie simțirea suspicioasă. Doar, doar ne-o va induce și nouă.

vineri, 21 februarie 2020

Haikuul zilei -- 21 februarie 2020

nimic despre ploi –

clopotul bisericii

tras de limbă

Mihai Pascaru

Prima parte vorbește doar pe ocolite despre secetă. Abia în cea de a doua, chemarea clopotului la solidaritate și rugă pentru dezlegarea apelor ne lămurește că trebuie să citim – nicio veste despre ploi. Dar în „tragerea de limbă” se strecoară și o notă de anchetare subversivă: să vedem cine și ce conspirație a pus totul la cale.

joi, 20 februarie 2020

Haikuul zilei -- 20 februarie 2020

ploi lungi de toamnă -

în balta din curte

s-adună tot cerul

Mihai Pascaru

În viziunea empatică a haiku-ului, chiar și toamna cea zăludă e transfigurată, o baltă devine un ultim refugiu al cerului ultragiat.

miercuri, 19 februarie 2020

Haikuul zilei -- 19 februarie 2020

tihna amiezii -

doar soarele mai umblă

foşnind prin porumb

Mihai Pascaru

Un apogeu al zilei echilibrat și împăcat. Și soarele umblă doar pe vîrfuri abia foșnind prin porumb. Doar acolo se mai petrece ceva dar în respectul clipei de armistițiu universal.

marți, 18 februarie 2020

Haikuul zilei -- 18 februarie 2020

prispa goală -

un păianjen mai caută

firul poveştii

Mihai Pascaru

O notă de tristețe asumată, de wabi-sabi. Nu una lacrimogenă ci mai degrabă tonic recuperatoare, împletind regretul celor pierite cu prospețimea mereu renăscută a naturii. O natură aparent nevinovată dacă n-ar fi de fapt imună la calificative etice. Dar ironia-i dă ghes autorului să cocheteze cu o aluzie ghidușă.

luni, 17 februarie 2020

Haikuul zilei -- 17 februarie 2020

vorbe prin sat -

pe toate şanţurile

amplificatoare

Mihai Pascaru

Remarcabilă nonșalanța ironică a autorului. Șanțurile, chiar dacă-și păstrează nealterat năravul străvechi al clevetelii, sînt înzestrate cu calificative aliniate la terminologia de ultimă oră.