tarabă-n piaţă –
peste ştirile de ieri
grămezi de urzici
(Daniela
Lăcrămioara Capotă)
De la prima vedere poemul mi-a sărit în ochi. Și m-a pișcat. Urzica nu
se dezminte. Mai ales atunci cînd este surprinsă în ambianța locală. Printr-o
tușă expresivă: pe tarabă. Scoasă țanțoș la înaintare.
Hîrtia de ziar, despre ea e vorba chiar dacă nu e numită, a avut
dintotdeauna la țară o utilizare universală: hîrtie de împachetat, improvizație
pentru o față de masă, de pus în geam în casa bună pentru a opri lumina
decolorantă a soarelui și chiar ca înlocuitor avant la lettre al hîrtiei
igienice. Folosul pragmatic al suportului a depășit cu mult nevoia de și
respectul pentru informația cotidiană.
Cu oarecare pietate și cu o ciudată mîndrie națională, poți vedea în
urzici, un specific vîrtos și neaoș al locului. Ușor subminat însă de aerul de
calicie cu lustru al buruienilor (care, evident, împrospătează sîngele) avansate la rang de trufandale primăvăratece . Valer G. Pop, care oferă de fiecare
dată o prezentare multimedia pentru poemele premiate la RK, a ales pentru acest
poem o fotografie genială.
Figurile celor trei femei, deși au o mină extrem de diferită, sînt un
comentariu perfect al poemului. Nu, nu știrile s-au perimat, ci realitățile
sînt mai elocvente așa - fără cuvinte.
Poemul are-n el un sarcasm care cu siguranță, pișcîndu-ne, ne înviorează
sîngele anemiat de știri prea fleșcăite. Și poți exclama edificat: Aha! Nici
vorbă, asta este!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu