pe
foaia goală
doar un
creion fără vârf –
ninge
ca-n poveşti
(Maria Tirenescu)
Ideea
creionului ascuțit sau cu vîrful rupt a mai fost folosită, dar aici ea implică
o meditaţie mai profundă. Scena este aceea a unui sfîrşit anunţat, iar creionul
fără vîrf are implicaţii mult mai serioase şi mai directe în sfera umană. Aşa
mut, abdicînd faţă-n faţă cu iarna, autorul pare să intoneze un cîntec de
lebădă.
Pare a fi
totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înţelegerea umilă a
nevolniciei artei sale faţă cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un
pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data
asta, candoarea inepuizabilă a poveştilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu