Haikuul zilei -- 31 octombrie 2018

De când ne ştim –

eu şi sperietoarea

cu-aceleaşi ţoale

Florin Vasiliu

Haikuul zilei - 30 octombrie 2018

lacul liniştit –

adesea câte-o frunză

clatină luna

Valentin Nicoliţov

Haikuul zilei -- 29 octombrie 2018

vară indiană -
încă o dată desculț
prin roua ierbii

Andrei Manoliu

HAIKUUL ZILEI - 28 OCTOMBRIE 2018 -- HAIKU CLASIC

Printre vechituri

germinează un cartof –

noapte de iarnă

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 27 octombrie 2018

ceaţa zorilor –

pe-un scaun de nuiele

un ceainic uitat

(Ioan Marinescu)

Haikuul zilei -- 26 octombrie 2018

octombrie –

doar luna se scaldă

în mare

(Radu Patrichi)

Haikuul zilei -- 25 octombrie 2018

zi mohorîtă –

în curtea spitalului

rufe la uscat

(Petruț Pârvescu)

Haikuul zilei -- 24 octombrie 2018

încă o frunză –

de pe gard vrăbiile

ţin socoteala

(Manuela Horopciuc)

Haikuul zilei -- 23 octomb8rie 2018

nori grăbiţi –

alene păianjenul

ţese peste cascadă

(Dan Doman)

http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-dan-doman-peste-cascada-3005.html

Haikuul zilei -- 22 octombrie 2018

troiţă de lemn –

sub şindrila putredă

dalii proaspete

(Florina Dobrescu)

HAIKUUL ZILEI -21 OCTOMBRIE -- HAIKU CLASIC

Streaşină spartă –

reparaţii în lipsa

rândunelelor

Șerban Codrin

Haikuul zilei -- 20 octombrie 2018

Alai de nuntă –

deasupra oraşului

o droaie de corbi

Ion Roşioru

Haikuul zilei --19 octombrie 2018

Parcare cu plată –

trecând mai departe

un stol de ciori

Vasile Conioşi-Mesteşanu

Haikuul zilei -- 18 octombrie 2018

Ce lună plină –

călugărul molfăind

un cartof uscat

Flavia Muntean

Haikuul zilei -- 17 octombrie 2018

Ziua recoltei –

în pomii dintre blocuri

pungi vechi de plastic

Corneliu Traian Atanasiu

Haikuul zilei -- 16 octombrie 2018

țăcănit de tocuri –

o castană cade

stricând ritmul

Oana Patrichi

Haikuul zilei -- 15 octombrie 2018

gară pustie -
frunzele acoperind
linia moartă

Cristina Apetrei

Haikuul zilei -- haiku clasic - 14 octombrie 2018

În aşteptare –

o sămânţă pe foaia

calendarului

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 13 octombrie 2018

frunzărind jurnalul

cu file-ngălbenite

prima brumă

(Violeta Urdă)

Haikuul zilei -- 12 octombrie 2018

vară ploioasă -

doar pânza paingului

pe sârma de rufe

(Cecilia Birca)

O vară ploioasă face inutilă sîrma de rufe. De-abia întinse, rufele trebuie strînse pentru că se pornește o nouă rafală. Și gospodina va găsi un loc în interior pentru ca totuși ele să se poată usca.

Eliberată însă de pînzeturi, sîrma de rufe este revendicată repede de păianjen. Dacă gospodina nu-l mai deranjează, el își întinde degrabă pînza care poate sta și în ploaie. Și se zvîntă mult mai repede.

Haikuul zilei -- 11 octombrie 2018

chemat la arme -

lumânarea bunicii

nu se mai stinge

(Elena Predușel)

Prima parte – chemat la arme – evocă mobilizarea pentru o situație de război.

A doua particularizează prin reacția bunicii. Ea a mai apucat astfel de vremuri și grija ei, mai curînd neputincioasă, își pune speranța în Cel de Sus. Lumînarea va veghea ca o rugă necontenită asupra nepotului aflat departe și în pericol.

În fapt, există două contexte, cîte unul pentru fiecare parte, care se intersectează. Intersecția este însă un nou context în expansiune care mărturisește emoția.

Haikuul zilei -- 10 octomrie 2018

zăgazuri rupte -

scrisoarea de dragoste

trimisă în zori

(Lavinia Georgescu Scripcaru)

„Zăgazuri rupte”, dincolo de sensul propriu al unui accident periculos, poate vira ușor spre acela figurat de depășire a opreliștilor și piedicilor afective. Spre descătușarea neașteptată a sentimentelor. Se pare că lucrurile s-au petrecut peste noapte și scrisoarea este viitura care se revarsă torențial în cutia poștală.

Haiku-ul zilei -- 9 octombrie 2018

apus de soare - 

la centrul de transfuzii 

doar câțiva țânțari

(Florin C. Florian)

Apusul din prima parte a poemului poate fi doar evocarea unui moment pitoresc, plin de culoarea nostalgiei. Prilej de contemplare și reverie.

La contactul cu partea a doua, derapează însă spre scăpătarea sistemului de transfuzii rămas fără donatori și devine o aluzie mai degrabă sumbră. În locul donatorilor, s-au strîns țînțarii. Nu pentru a dona ci pentru a suge sînge proaspăt. Apusul devine de-a dreptul sîngeros. Ironia, și ea, capătă nuanțe tragic-caustice.

Haikuul zilei -- 8 ocotombrei 2018

bujorii păliți -

parfumul tău încă

în dulapul gol

(Cristina Angelescu)

Cititorul este nevoit să descopere și să urmărească doar o vagă intersectare și o opoziție a două elemente aproape divergente.  

E vorba de două entități extrem de diferite, ambele dispărute. Florile ofilite, partenerul plecat, pierit, poate prăpădit. Părerile de rău sînt însă sporite în cazul celui de al doilea, care, deși a lăsat dulapul gol, l-a impregnat cu o prezență mai subtilă și mai durabilă – parfumul. Și acum se petrece o revenire neașteptată la bujori – obrajii partenerului rămas (singur) pălesc brusc de emoție.

HAIKUUL ZILEI - 7 OCTOMBRIE 2018 -- HAIKU CLASIC

Smulgând un morcov –

deodată mirosul mov

al pământului

Șerban Codrin

Haikuul zilei -- 6 octombrie 2018

luna de gheață - 

bătrânul solomonar 

taie o felie

(Valeria Tamaş)

Da, acest poem "ne scoate din rutina vietii cotidiene".Mai precis, autorul are, pentru un moment, acces la o alta treapta a lumii in care lucrurile se fac si se desfac. Astfel, luna de gheata, cu rol de guvernator asupra constiintei, starilor emotionale, perceptiilor senzoriale, ]ntr-o alta dimensiune a lumii, este la randul ei transformabila.

Solomonarul, un mic kami local (daca pot spune asa fara sa supar)-prin definitie, stapanitorul fenomenelor meteorologice- este cel ce poate stavili, declansa, anula un fenomen de acest ge. El "taie o felie din luna de gheata" pentru ca este singurul care are stiinta diminuarii sau cresterii puterii lunii de gheata. Sigur, aici se poate interpreta nu atat ca poetul urmarea o diminuare a elementelor care "limitau creativitatea" caci nu cele cinci silabe limiteaza ci incarcatura lor, puterea evocatoare a imaginii continute este cea care limiteaza posibilitatile de expresie. Si-atunci, poetul coplesit de aceasta incarcatura, el insusi "calator intre lumi" primeste un moment de gratie in care ii este ingaduit sa vada, in laboratorul fiintelor subtile, cum " se ajusteaza" acea putere coplesitoare. Haiku-ul acesta pare sa fie scris dintr-o singura miscare de penel, intr-un moment de libertate completa.

Haiku-ul zilei -- 5 ocotmbrie 2018

noapte de iarnă –

printre stelele-n flăcări

luna de gheaţă

(Petruţ Pârvescu)

HAIKUUL ZILEI -- 4 OCTOMBRIE 2018

furtună în port - 
în seara asta pe val 
saxofonistul

(Luminița Petrea)

„Furtună în port” este doar ce se resimte la mal. Dar unii, în ambarcațiunile lor, sînt departe în larg.
Partea a doua profită de localizarea portului și, prin prezența saxofonului, ne introduce într-o tavernă. Unde furtuna, surdinizată, e și ea prezentă prin prestația muzicantului. Saxofonistul este „pe val” și ca oportunitate, și ca interpretare. El transfigurează valurile mării în valuri de emoție.

Haikuul zilei -- 3 octombrie 2018

păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!


Pop Anghel 

O imagine de o desăvîrşită delicateţe: o gîză minusculă coborînd cu paraşuta sau evoluînd cu parapanta unei seminţe de păpădie. Cuvintele se agaţă, în asemenea circumstanţe, arată mai curînd o prindere nesigură de ultimă instanţă cu un fel de speranţa deznădădjduită.

HAIKUUL ZILEI -- 2 OCTOMBRIE 2018

galbenul toamnei –

la răscruce blocată

toată suflarea

Corneliu Traian Atanasiu

https://www.poezie.ro/index.php/article/13993046/index.html

HAIKUUL ZILEI -- 1 OCTOMBRIE 2018

lacul albastru –
tulburînd cerul
cu pietricele


Ailoaei Cristina

     

        Ceea ce impresionează în mod deosebit este simplitatea şi lejeritatea cuplării unor cuvinte lunecînd atît de nepretenţios dintr-o limbă în alta ca şi cum haiku-ul ar fi doar o limbă universală a gesturilor. Cuvintele nu fac niciun efort stilistic special, apelînd la cine ştie ce acrobaţii verbale caracteristice vreuneia din cele două limbi, pentru a nota acea fascinaţie - reverie şi impuls ludic (poate un pic blasfemator) totodată - a celui care aruncă pur şi simplu cu pietricele în lac. O joacă neînsemnată dacă în lac nu s-ar oglindi totuşi cerul - albastru. Să certe copilul lacul, să tulbure cumva seninătatea cerului? Copilul desigur, pentru că gestul relevă candoarea oricui simte tentaţia de a sparge oglinda apei şi se dedă cu toată voluptatea acestui joc. Nevinovat oare?