ierbarul complet -
măceșe roșii prinse-n
straturi de gheață
(Ana Drobot)
Unui haiku bun îi stă bine să nu tînjească după un sens
stabil și irevocabil, împotmolindu-se-n smîrcul beției de cuvinte. Chiar dacă
sintagma ierbarul complet pare un
text limpede, împlinit, suficient sieși, completitudinea lui este doar
aparentă. Așa complet cum pare a fi, ierbarul are valențe nesatisfăcute și, din
nevoia de context, este gata să derapeze
spre sensuri figurate și spre un joc aluziv cu partea a doua a poemului dacă și
aceasta îi va oferi pretexte.
Și ea îi dă într-adevăr replica. Măceșele roșii, acum în toamna tîrzie sau în iarna abia începută,
sînt învelite în straturi de gheață,
aidoma plantelor culese și puse la uscat de-a lungul anului între foi de
sugativă. Iată că și natura se joacă iscusit de-a ierbarul: colecționează și
conservă, cu proceduri și mai ingenioase, fără să le altereze culoarea vitală, fructe
de pădure. Proiectul individual al unui ierbar
oarecare este preluat și continuat la scară universală de natura însăși.
Ierbarul nu-și
oprește însă derapajul. Complet
fiind, simbolizează încheierea unui ciclu, a anotimpurilor cînd natura vegetală
prolifera nestingherită și, de ce nu, a vieții unui om. Cu această ultimă
completare, care le cam surclasează pe cele anterioare, el poate sugera lesne o
colecție de evenimente, de fapte ale unei vieți sustrase cumva pierderii
definitive – medalioane roșii în pojghiță de gheață, vitalitate congelată pios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu