luna de miere –
doar cafeaua de dimineață
fără zahăr(Capotă Daniela Lăcrămioara)
Calitatea
cea mai importantă a poemului este discreția. Autoarea comunică doar o stare a
lucrurilor și, prin modul în care o divulgă, o atitudine față de ea – rezerva,
reținerea. Felul în care sînt prezentate cele două elemente de compoziție – luna de miere și cafeaua de dimineață – este unul alb, aparent neutru, lipsit de
ornamente poetice și de artificii retorice. Nimic nu vrea să atragă atenția sau
să influențeze receptarea frustă a celor două obiecte.
Aparent,
pentru că există cuvinte care insinuează, care strecoară aluzii. Cafeaua fără zahăr poate fi o nevinovată
preferință personal(izat)ă, un fel de tabiet la alegerea clientului, dar, în tandem cu mierea (lunii) și modulată de
restrictivul doar, sugerează că, în
situația dată (luna de miere),
dulceața este oricum din belșug și n-ar mai fi nevoie de nimic altceva.
Dar
aluziile nu se opresc aici. Dacă tot e vorba de cafeaua de dimineță, atunci putem accepta că luna, galbenă ca
mierea, se află încă pe cer și putem sorbi, în porții egale, cafeaua și
farmecul ei de neuitat. Asociat poate cu acela al unei luni de miere de demult.
Chiar dacă am uitat să punem zahăr în cafea, nu mai contează, există suficiente
compensații în situația de azi. Și s-ar putea ca, fără să fim diabetici, să
renunțăm la zahăr (de ce nu și la cafea?) pentru mierea lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu