Haikuul zilei -- 20 septembrie

Pașii nimănui -
în liniștea amiezii
cad castanele

(Marian Dopcea)

Un poem cu o gradare savantă a efectului. Paşii nimănui amorsează doar o anume nelinişte, o bănuială mai degrabă infirmată. Aşteptarea, imprecisă şi nedumerită, este întinsă ca o coardă pînă în ultimul vers. În liniştea amiezii calde de toamnă sau a siestei moleşitoare, urechea ciulită surprinde ceea ce ochiul închipuirii, deşi caută incitat şi dezorientat, nu are cum să vadă: pocnete repetate şi neliniştitoare, ca nişte paşi fără autor: cad grele şi dificil de depistat roadele castanului.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2009/05/versul-original-274-cad-castanele.html