plimbare în doi –
şi mai calde mâinile
fără mănuşi
(Luminița Ignea)
Prima parte alege să nu forțeze
formularea pentru a explicita cine sînt cei doi plimbăreți. Faptul că sînt doar
doi semnifică însă o anume intimitate premeditată sau poate ivită ad-hoc.
Perechea poate fi a celor doi îndrăgostiți sau a unui părinte și a unui copil.
Poate fi însă și un bunic cu nepotul. Și, de ce nu, doi copii bîntuiți pe
moment de o dispoziție mai blîndă și mai contemplativă ca de obicei.
Partea a doua, și ea ușor eliptică, ne
sugerează doar că cei doi se țin de mînă. E iarnă dacă sînt amintite și
mănușile. Dar, în mod paradoxal, mîinile lor găsesc o căldură suplimentară
tocmai renunțînd la mănuși. Simțindu-și astfel afecțiunea.
Ceea ce se întîmplă este la urma urmei
un fapt mărunt, neglijabil, aproape derizoriu. Ne uimește însă modul dezinvolt în
care este evocat. Fără emfază dar cu delicatețe și căldură.
Și nu trebuie să neglijăm ceea ce
vorbele spun singure: fără mănuși
este sinceritatea lipsită de menajamente, simțită de fiecare pe propria sa
piele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu