vremea mustului -
Ancuța din poveste
oale și ulcele
(Cezar-Florin Ciobîcă)
Fără să forțeze uzanțele,
poemul de față este unul cumulard. Cumulează apropouri. Nu spune de-a dreptul.
Sau ce spune se oprește înainte de a însemna ceva irevocabil. Pentru a putea
sugera simultan și altele.
Vremea mustului – da, acum
toamna, cînd se face mustul. Dar și vremea cînd ceea ce trăim/trăiam este/era
zemos, suculent, nutritiv. Cînd viața este/era bogată și savuroasă. Sau cînd
era ca o mulțime de povești spumoase spuse tot închinînd ulcele.
Cînd Ancuța nu mai prididea
aducînd oalele și ulcelele care să țină spiritul voios și sprinten. Ancuța din
poveste, Ancuța de poveste. Acele puncte eliptic-virtuale de suspensie dintre
versul doi și trei o lasă pe hangiță să fie aici, cu noi și, totodată, rămasă
doar poveste, cu trupul frămîntat pe roată, iar și iar, tot alte și alte oale și ulcele.
aş putea să spun că este un senryu cu umor negru, nu ştiu dacă poate fi chiar subiect de haiku Ancuţa,
RăspundețiȘtergere