pelerinaj -
pe treptele tocite
Vaca-Domnului
(Cezar-Florin Ciobîcă)
Poemul este construit dintr-un șir de apropouri. Pelerinajul nu este unul real, este doar
un apropo la șirurile în care insectele numite Vaca-Domnului se deplasează, mereu fără grabă. Dar și la numele, la
coloritul și desenul lor care par a fi aidoma veșmintelor preoțești.
Un alt fir al apropourilor poate lega treptele tocite de asiduitatea cu care credincioșii le-au călcat în
fostul așezămînt religios. Precum și de faptul că pe aceste trepte, acum ieșite
evident din uzul uman, singurele pelerinaje rămîn cele ale Vacilor-Domnului.
De ce ne place un asemenea poem, care, aparent, pare să cadă
în greșeala de a defini, a ilustra, a repeta doar ce spune cuvîntul din prima
parte a poemului? În primul rînd pentru jocul inteligent pe care ni-l propune.
Pentru că agreăm spiritul ludic. În al doilea rînd pentru că, sub această formă
destinsă și degajată, aflîndu-ne în fața unor imagini ale paraginii, asezonată
cu mișunul unor gîngănii neștiutoare, ne putem gîndi, cu infinită blîndețe,
fără cuvinte sentențios-bombastice, la
arhicunoscuta deșertăciune a deșertăciunilor. Și ne putem împăca oarecum cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu