vântul schimbării
-
despuiată de
haine
sperietoarea
(Violeta Urdă)
Prima parte a poemului mizează
evident pe sensul figurat al sintagmei. E vorba de o transformare, de o
modificare iminentă a unei situații. Una care ține de o evoluție de nestăvilit.
Stihială. Mai special, pentru că ea alunecă spre o schimbare socială, este
vorba de o primenire mult așteptată, de o reformă (radicală). Asta ar
corespunde, de fapt, așteptărilor noastre optimiste.
Sigur aici e vorba de o alegorie.
În prim plan, acela al realității palpabile, vedem cum vîntul necontenit al
toamnei a despuiat pînă la urmă sperietoarea și a lăsat-o nu atît nudă cît
scheletică. Într-un fel în starea ei adevărată, de improvizație făcută de
mîntuială. Veșmintele ascundeau adevărul și încercau să înșele. În plan secund,
accentul cade pe sperietoare. Ceea ce
vedem este de speriat. Fără straie, realitatea e hîdă.
Morala? La noi, vîntul schimbării
nu este unul care să îndrepte lucrurile, ci unul demascator, el înlătura doar
butaforia care travestea o realitate iluzorie, frauduloasă, mizeră. Împăratul
gol te bagă-n sperieți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu