sfârşit de vară -
între noi n-a fost nimic
nici măcar cămaşa
(Ildiko Juverdeanu)
Jocul
de cuvinte care minimalizează, neagă, reneagă mucalit şi împleteşte sugestii
care culminează cu acel nici care
inversează brusc, în final, sensurile este tehnica subtilă care dă întreaga
valoare a poemului. Nu contează cui îi sînt adresate spusele, poate e doar un
monolog concluziv la spartul nunţii, în cămară.
Primul
vers evocă vara şi, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arşiţa,
ardoarea – acum însă sfîrşite. Ultimul, lipsa firească a cămăşii în asemenea
împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduieşte, se leapădă, abjură, este de
fapt o surdină, poate pudică, dar care reuşeşte acea performanţă exemplară de a
amplifica ceea ce vrea să tăinuiască.
Frumuseţea
poemului ţine de felul în care erotismul este doar sugerat prin jocul
atitudinilor şi prin cuvintele aluzive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu