Vară toridă –
în telefon doar
ploaia
pare aproape
Eduard Țară
În ce privește contextul poemului, există doar vagi apropouri care
cer refacerea sa mai complexă, mai amplă, mai subtilă. Arșița,
telefonul și ploaia sînt provocări aparent prea vagi pentru a obține o situație
și un context acceptabile.
Aparent lucrurile-s clare. Situația
evocată de prima parte a poemului este una excesiv de fierbinte. Se pare că
telefonul aduce totuși o ameliorare a ei. Abia acum ne dăm însă seama că
situația trebuie reevaluată. Ploaia așteptată nu poate veni prin telefon, ea pare doar aproape. De fapt, e undeva la capătul celălalt al firului. Sau, mai
curînd, este, cum se și spune, în telefon,
în vorbele care se precipită răcoros și reavăn peste sufletul însetat al celui
ce le ascultă. Acum citim cu siguranță: în
telefon doar, după care facem o pauză, punem o virgulă. Vara de afară (care
dubla seceta interioară) nu va fi afectată de ploaia sosită acum prin telefon,
dar sufletul celui ce o ascultă se va înviora. Vara toridă va deveni doar floare la ureche. O circumstanță
neglijabilă. Cele două părți se întrepătrund atunci cînd vrem să înțelegem
situația globală. Și una, și alta sînt relativ eliptice, iar situația în
întregul ei se constituie din indiciile provenite din ambele părți. Imaginația
cititorului reconstituie situația inițială, adăugînd elementele lipsă, doar
sugerate prin prezența alături a celor două părți ale poemului.
Dat fiind faptul ca e atat de cald("vara torida"),eu as fi zis: "doar la telefon ploaia/pare aproape", schimband putin topica, dar poate ca nu am inteles eu mesajul si altceva a vrut sa spuna autorul...
RăspundețiȘtergere