pentru a câta oară
fără martori
(Vasile Moldovan)
Sentimentul singurătăţii, al pustietăţii şi izolării nu este neapărat unul lacrimogen şi dezolant. Haiku-ul cultivă starea de wabi-sabi ca pe un fel de asumare austeră a precarităţii. Autorul unui haiku simte mai curînd decît amărăciunea o anume solidaritate şi compasiune faţă de lucrurile neglijate, nebăgate în seamă, uitate. Nu trebuie să vedem neapărat în constatarea de mai sus o acuză morală la adresa celor ce nu contemplă destul de des un apus de lună, cît înţelegerea şi compătimirea lucrurilor însingurate al căror destin este atît de asemănător cu al nostru.
http://unhaikupezi.blogspot.com/2009/05/versul-original-287-fara-martori.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu