o
adiere –
toate
păpădiile
se
mută în cer
(Flavia
Muntean)
Cînd
păpădiile sînt deja doar globuri argintii, nu e nevoie decît de o adiere domoală
pentru ca aurele să le fie spulberate. Asta e realitatea pură și simplă pe care
haiku-ul o evocă – semințele sînt parașutate ca un veritabil desant aerian.
Numai că parașutele, prea ușoare, par să se ridice în loc să coboare.
Remarcînd
faptul, haiku-ul îl transfigurează. Schimbă cadrul vizibil în viziune. În cazul
de față în vedenie, în miracol. Percepției i se adaugă, printr-o modificare
aproape imperceptibilă a textului, o tușă de închipuire mitică – păpădiile se
mută în cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu