Amărăciune
spre
compasiune -
la
cules pelin
(Şerban
Codrin)
Amărăciunea
pendulează între gustul fierii şi al pelinului. Accentele suferinţei
revendicative şi înrăite puse pe jale, chin şi necaz au cel mai adesea efectul
hepatic al autoînveninării. Suferinţa poate fi însă înţeleasă şi ca o încercare
şi cooptată ca o componentă firească şi decisivă a evoluţiei noastre
sufleteşti. În acest ultim caz, ea devine mult mai apropiată de gustul
dezirabil al pelinului care face pe de-o parte ca viaţa să nu ne fie fadă, iar
pe de alta să ne simţim solidari cu lucrurile şi fiinţele acestei lumi care şi
ele sînt încercate de dureri asemenea nouă.
Primele
două versuri nu fac decît să confirme această firească înclinare a amărăciunii
spre compasiune. Mila şi compasiunea îndulcesc în cele din urmă şi amarul
nostru. Iar viaţa, care poate fi asemănată cu recoltarea voluntară a pelinului,
nu ne mai pare fără rost. La cules de pelin capătă astfel un accent tonic,
însufleţitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu