amurg -
umbra berzei
părăsind cuibul
umbra berzei
părăsind cuibul
(Florin Golban)
Doar cinci cuvinte construiesc un eșafodaj impresionant pentru o fabulă
a nopții. Amurgul este doar un spectacol coloristic, e adevărat, profund
dramatic, care luminează evoluția finală a umbrei. De la amiază, a tot crescut
încet-încet, iar acum ajunge la un apogeu revelat cu asupra de măsură de
barza-ntr-un picior aflată în cuibul de pe stîlpul de înaltă tensiune. Umbra se
lungește și se-ntinde pînă departe în șes. Silueta berzei, înaltă și suplă și
ea, devine doar un pretext pentru umbra care părăsește cuibul, acum mai mult al
ei decît al berzei, pentru ca, solidară cu celelalte umbre, să aștearnă noaptea
peste lume. Noaptea și tăcerea. Înțelepciunea întîmplării face ca și încălcarea
canonului silabic, devenit 2-4-6, să țină, într-un crescendo bine conturat,
isonul umbrei care se lungește fără nicio limită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu