Între cele două părți ale poemului închipuirea complice a cititorului poate fabula cu folos. E noaptea în care personajul s-a îndepărtat de locul în care a ascultat zi de zi marea. Liniștea, poate puțin nefirească, e suplinită de gîndul că scoica păstrează miraculos în golul ei neliniștea mării.
Între cele două părți ale poemului închipuirea complice a cititorului poate fabula cu folos. E noaptea în care personajul s-a îndepărtat de locul în care a ascultat zi de zi marea. Liniștea, poate puțin nefirească, e suplinită de gîndul că scoica păstrează miraculos în golul ei neliniștea mării.
RăspundețiȘtergere