potop de
gânduri -
doar tusea
vecinului
mai face
liniște
Claudia-Ramona
Codău
Deranjează pe cineva metafora? Nu ne
muncesc oare gîndurile chiar așa,
potopindu-ne? Nu ne inundă, ne invadează, ne pustiesc și asta într-un
vacarm de nedescris. Pentru că, asta sugerează poemul: opusul acestui gen de
potop zgomotos este liniștea. Și reușește oare o tuse să oprească potopul? Da,
pentru că brusc ne abate de la acel diluviu care, mai mult ca sigur, era unul
meschin și egolatru. Dintr-odată, nu se știe de ce, uităm de eul care ne
potopea și în conștiința noastră-și face loc altul. Poemul nu ne spune dacă ne
rușinăm, dacă luăm aminte etc. Restul e tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu