Citind
un roman –
de
fapt nourii serii
trec
peste mirişti
(Şerban
Codrin)
E
un loc comun faptul ca, atunci cînd o persoană se apleacă cu exaltare asupra
dramaticei sale vieţi, să declare cu patimă că viaţa sa este un roman. Ceva
exemplar deci. Ceva care trebuie povestit.
Mai
puţin obişnuit este ca faptele autentice ale acestei lumi să fie evaluate ca
fiind, mai presus de cele ale vieţii personale, un roman. De fapt chiar asta
vrea să spună poemul: autorul contemplă doar faptele miraculoase ale norilor care trec
peste mirişti, ele sînt substanţa romanului abia însemnat pe cer şi pe cîmpuri
de trecerea norilor. Autorul ştie şi alte asemenea poveşti, precum: Trecut-au
anii ca nori lungi pe şesuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu