Vântul
năprasnic
mi-a
golit prunii de flori -
s-a
dus țuica mea...
Jules Cohn Botea
Poemul a apărut în volumul “Zâmbete
în stil japonez - senryu & kyoka”. Deci autorul l-a considerat senryu. Dar
spuneți și dumneavoastră, are kigo, are kireji, e haiku sau senryu?
Nu e o întrebare, ci o invitație către cititor de a alege singur.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere, prima parte este haiku, însă a doua face un comentariu care ne scoate din atmosfera de haiku de dinainte. Efectul ironiei din a doua e atât de puternic, încât întregul poem se transformă din haiku în senryu. Creează cititorului anumite așteptări în prima parte: noi ne așteptăm să continue în stil haiku, dar autorul procedează cu totul altfel.
RăspundețiȘtergereCititorul trece și printr-o schimbare de stări citind poemul: de la tristețea pierderii florilor de prun, de la contemplarea efemerului, la amuzament și la preocupări mai lumești: s-a dus și țuica, deși și aceasta e tot o bucurie a momentului, în cele din urmă. Și petrecerile reprezintă scurte momente de bucurie, ca și florile de prun, ca și primăvara.
De asemenea, reflectând după citirea poemului, observăm un mic indiciu al concluziei la care nu ne așteptasem: verbul a goli. Așa cum vântul golește prunii de flori, golește și omul paharul de țuică.