încă
o cană
cu
apă din găleată -
luna
tot plină
Argentina Stanciu
Există în găleata cu apă o anume exuberanță a situației.
În ciuda golirii treptate, cel care ia apă mereu vede luna nealterată,
nedenaturată, la fel de plină, oglindită stăruitor în apa rămasă. Apa scade,
dar imaginea rămîne intactă. Ca o compensație a perisabilității celor care se
împuținează, se alterează, pier. O clipă de decentrare permite un fel de
empatie cu imaginea care dezvăluie altă față a lucrurilor. Una care dă cu tifla
efemerității, împuținării, degradării: „luna tot plină”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu