pace şi belşug -
sub perna tatii mereu
nişte biscuiţi
sub perna tatii mereu
nişte biscuiţi
(Cătălin Gavriliu)
Nu știm mai nimic din puținul surprins
de cele două tușe verbale notate succint – un gest și o apreciere fugitivă a succesului
său absolut. Se poate ca gestul să aibă o motivare în întîmplări de demult. Aici însă, eliberat de tot ce a fost altădată,
devine unul copilăros. Iar înscenarea pare aceea a unei persoane pentru care
seninătatea este una a unei blînde senilități. Pacea și belșugul este tocmai
această siguranță, certitudinea de a avea totul la îndemînă. Căzut la pat, ce-ai
putea să-ți dorești mai mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu