pe toate
canalele -
plita
tot rece
(Luminița
Ignea)
Ideea că haiku-ul se inspiră din natură,
că autorul folosește cu precădere impresii culese acolo, la fața locului, că pe
acestea le trăiește intens și le cultivă pentru frumusețea lor este una care
trebuie privită cu detașare și chiar cu suspiciune. E mult mai credibil că el
nu face un cult pentru asemenea impresii și imagini, că le consideră doar un
material pe care, ca să-l poată folosi în poeme, îl prelucrează cu meticulozitate.
Travaliul lui, minuțios, exact, precis și riguros, se exercită mai ales asupra
acurateței textului.
Deși am ales un senryu pentru a ilustra
ceea ce doresc să spun, el îmi va servi la perfecție să o fac. Plita rece
este o sintagmă de o banalitate absolută în ce privește expresivitatea.
Bisturiul verbal al autorului a decupat-o însă cu fermitate și deosebită grijă
dintr-o cantitate imensă de fapte ale cotidianului. A ales-o ca reprezentativă,
ca simbol, ca indicator indiscutabil al bunăstării. De data asta, al penuriei.
Mai ales pe timp de iarnă. Cu aceeași rigoare laconică, i-a adăugat un singur
cuvînt care spune totul fără să peroreze – plita tot rece. Așa, sintagma
este deja angajată într-o polemică implicită cu prima parte a poemului.
Cu cine combate ea? Cu știrile
incendiare de pe toate canalele, cu frămîntarea și fierberea politică, cu
falsa impresie că există o preocupare și o activitate intensă pentru binele
tuturor. Cu dezamăgire lucidă, plita rece sugerează ipocrizia
incendiarului publicitar. Într-o tăcere încă surdinizată: vă vedem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu