primul clopoţel –
bătrânul învăţător
ascultă greieri
(Eduard Ţară)
Propun o lectură în ton cu aplecarea lui Eduard
Ţară spre folosirea întregului poem ca o metaforă extinsă. O asemenea structură
uzează de folosirea scenariului primar doar ca unul simbolic. Elementele care
compuneau scena reală pot fi recunoscute şi ca acelea ale unui scenariu
iniţiatic.
Primul clopoţel, simbol al toamnei şcolare, devine
astfel semnul inaugural al unei primăveri simbolice. Este ghiocelul bătrîneţii
care marchează debutul unui nou anotimp existenţial. Este clopoţelul care
trezeşte miraculos din dogmaticul somn al realismului rudimentar şi deschide
alte zări mai vaste existenţei umane.
În sintagma bătrînul învăţător, cuvîntul învăţător
capătă altă valoare care tinde spre înţelesul de maestru spiritual. Meseria
searbădă a dascălului este înlocuită de înţelepciunea senectuţii.
Învăţătorul îşi schimbă şi locul unde îşi exercită
prestaţia, şi ucenicii. El ascultă (examinează, instruieşte) greieri. Ceea ce
face învăţătorul ascultînd greieri este mai curînd o slujbă, oficierea unui
serviciu sacru.
Întreaga scenă este plasată astfel în alt context
şi capătă o valoare de ritual existenţial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu