amiază sub nuc –
în plictisul verii o
muscă bâzâind
Corneliu Traian Atanasiu
Vara, sub nuc – ce imagine mai aproape de desăvîrşirea unei linişti paradisiace?! Şi, prin contrast, ce poate fi mai sîcîitor decît insistenţa supărătoare a unei muşte nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzîit care dă consistenţă tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu