''Un haiku reușit va fi mereu proaspăt, ți se va lipi de suflet asemenea unui abțibild și-l vei putea savura neîncetat oriunde și oricând.''
vineri, 31 august 2018
joi, 30 august 2018
miercuri, 29 august 2018
Haikuul zilei -- 29 august 2018
vremea
recoltei –
pe
vrejul pepenelui
doar
umbra lunii
(Simona
Dobrescu)
marți, 28 august 2018
Haikuul zilei -- 28 august 2018
Nopți
de arșiță –
tot
mai puțin univers
oglindit în iaz
(Eduard
Ţară)
Haiku-ul
observă de multe ori lucrurile mai puţin învederate, cu o pondere aparent mai
scăzută în economia lumii, mai delicate şi mai neînsemnate, cum ar fi umbrele,
licăririle, oglindirile... În cazul de faţă, existau o grămadă de alte
consecinţe ale secetei, unele îngrijorătoare, altele neplăcute, multe sărind
de-a dreptul în ochi. Autorul a ales-o pe una care nu preocupă nicidecum pe
toată lumea: se restrîng suprafeţele de oglindire. Este un lucru marginal şi
totuşi el împuţinează o facilitate de o absolută şi nediscriminatorie
generozitate: reflectarea. Şi afectează astfel întreg universul.
Ne
putem lesne gîndi dacă nu cumva şi capacitatea şi amplitudinea de a reflecta a
sufletelor noastre uscate şi secătuite nu trece cumva printr-un anotimp nefast,
bîntuit de febra nesănătoasă a consumismului care ne restrînge universul la
rafturile cu mărfuri.
luni, 27 august 2018
duminică, 26 august 2018
Haikuul zilei -- 26 august 2018 -- haiku clasic
Prizonieră –
o floare fără nume
în gardul de spini
Şerban Codrin
sâmbătă, 25 august 2018
Haikuul zilei -- 25 august 2018
sub cerul cenuşiu
un corb cu aripi rupte –
evantai uzat
(Ioana Cristina Pop)
Într-un anume fel, cea de a doua imagine pare a fi doar o comparaţie, făcută însă în stilul haiku, fără a folosi vreun adverb care să o marcheze formal. Nu ni se spune că aşa e, ni se pun în faţă cele două imagini şi noi trebuie să stabilim legătura dintre ele. Este modul discret de a da doar de înţeles. Şi aripile rupte, şi evantaiul uzat fîlfîie fără niciun randament, zadarnic. Cerul cenuşiu este este decorul emblematic al acestor existenţe vlăguite.
vineri, 24 august 2018
Haikuul zilei -- 24 august 2018
grădina tristă –
în coaja de nucă
ploaia-şi face cuib
(Olimpia Brendea Deşliu)
Contextul versurilor extreme viza găsirea unui loc unde grădina sub ploaia de toamnă să-şi poată aduna şi alina tristeţea. Pentru autoare, acel loc miniatural, semănînd cu un leagăn, a fost observat în coaja de nucă. Aşa măruntă, coaja, rămasă în noroi în urma vegetaţiei răpuse, este semnul suprem al unui gol pe care nu-l poate umple decît o imensă nostalgie.
joi, 23 august 2018
Haikuul zilei -- 23 august 2018
Visez în iarbă -
pe-un fir o buburuză
mascînd muntele
Virgil Bulat
Reuşita poemului constă în neaşteptata perspectivă: visînd la firul ierbii, buburuza capătă alte dimensiuni şi simpla aparenţa ne face să medităm la lucruri nebănuite altfel. Masivitatea şi durabilitatea muntelui intră brusc într-o anume eclipsă care aduce în prim plan şi pune în valoare fragilitatea vieţii. Iar visul devine o altă modalitate, poate mai profundă, a adevărului.
miercuri, 22 august 2018
Haikuul zilei - 22 august 2018
amiază sub nuc –
în plictisul verii o
muscă bâzâind
Corneliu Traian Atanasiu
Vara, sub nuc – ce imagine mai aproape de desăvîrşirea unei linişti paradisiace?! Şi, prin contrast, ce poate fi mai sîcîitor decît insistenţa supărătoare a unei muşte nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzîit care dă consistenţă tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire!
în plictisul verii o
muscă bâzâind
Corneliu Traian Atanasiu
Vara, sub nuc – ce imagine mai aproape de desăvîrşirea unei linişti paradisiace?! Şi, prin contrast, ce poate fi mai sîcîitor decît insistenţa supărătoare a unei muşte nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzîit care dă consistenţă tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire!
marți, 21 august 2018
Haikuul zilei -- 21 august 2018
Zimţii secerii
pe umeri frînţi de trudă –
semn de nobleţe
(Ana Marinoiu)
luni, 20 august 2018
Haikuul zilei -- 20 august 2018
cu miezul prea copt
pepeni sparţi sub tarabe –
sfîrşitul verii
(Gabriela Marcian)
duminică, 19 august 2018
Haikuul zilei -- haiku clasic - 19 august 2018
Străvechiul şopron
dintr-o dată fericit –
un prun în floare
(Șerban Codrin)
Cînd componentele unui haiku fac parte organic dintr-un tot mai mare sîntem invitați să asistăm la o contaminare firească a lor. Prunul înflorit iradiază starea de exuberanță în jur. E ca și cum străvechimea ar fi una și aceeași pentru șopron și prun, cu episoade în care fericirea alternează cu întristarea, vremea florilor cu aceea a patinei lucrurilor vechi.
sâmbătă, 18 august 2018
Haikuul zilei -- 18 august 2018
în balta din drum
câţiva nori se-mprăştie
sub roata căruţei
(Dumitru Radu)
vineri, 17 august 2018
joi, 16 august 2018
miercuri, 15 august 2018
Haikuul zilei -- 15 august 2018
zloata de pe drum
păstrează pentr-o clipă
urma unei sănii
urma unei sănii
(Dumitru Radu)
Zloata devine doar un revelator desăvîrşit al trecerii, al
vremelniciei, este un material cu o plasticitate perisabilă, ciudat
reversibilă, în care ceea ce se întipăreşte dăinuieşte doar cît să-l surprindă
ochiul atent şi versat şi piere apoi fără de urmă. Urma în zloată este doar o
umbră, o brumă de urmă, un tipar de fum. O urmă care se ruinează în chiar
făgaşul care este. E un haiku ce surprinde o nălucă – lunecarea iute şi sfielnică.
Pierită.
marți, 14 august 2018
Haikuul zilei -- 14 august 2018
înfruntând zloata
cu ghiocei în mână
către cimitir
cu ghiocei în mână
către cimitir
(Livia Ciupav)
„Înfruntînd zloata” este nu doar primirea provocării, ci şi o îndrăzneală plină de tandreţe. Cel drag este încă viu în sufletul celui ce se zoreşte, pe o astfel de vreme, să-i pună pe mormînt primii ghiocei. Se simte în gestul său o înverşunată neresemnare. Şi o direcţionare fermă, impetuoasă, de nedezminţit.
Există în următoarele două versuri o despicare a confuziei zloatei în două opoziţii: alb şi negru, viu şi mort (respectiv ghiocei-cimitir). Gestul în sine pare însă o încercare de a extinde miraculos renaşterea, de a molipsi pe cei duşi de fervoarea învierii.
În alt plan însă, contemplînd această scenă, poţi vedea un fel de variantă mai tandră a heideggerianului Sein zum Tode. Destinul omului ce păşeşte neabătut, prin zloată, către moarte, cu ghiocei în mînă.
luni, 13 august 2018
Haikuul zilei -- 13 august 2018
Bătrâni în zloată –
privindu-se-n vitrina
privindu-se-n vitrina
de la second hand
(Eduard Ţară)
duminică, 12 august 2018
Haikuul zilei - haiku clasic --12 august 2018
Cea dintâi noapte –
mireasa izgoneşte
crinii din casă
Șerban Codrin
sâmbătă, 11 august 2018
vineri, 10 august 2018
Haikuul zilei -- 10 august 2018
seceta verii –
mereu la patru ace
floarea de cactus
(Virginia Popescu)
joi, 9 august 2018
miercuri, 8 august 2018
Haikuul zilei -- 8 august 2018
peltea de căpşuni -
lângă ultimul borcan
reţeta mamei
(Constantin Iliescu)
marți, 7 august 2018
Haikuul zilei -- 7 august 2018
colibă veche –
rogojină de paie
peste mirişte
(Angela Furtună)
Ultimul vers continuă şi în acelaşi timp deviază printr-o aluzie subtilă de la ce spun primele două. Aparent, în metafora rogojină-mirişte este doar o repetiţie pleonastică, dar sugestia pe care ea o lansează face din vechea colibă un palat al cărui domeniu se întinde peste întreaga mirişte. Rostul secerişului nu a fost decît acela de a desfăşura această rogojină armonizată cu coliba vetustă şi dezafectată care îşi caută acum rostul, reaşezîndu-se în peisajul natural ca décor pentru un posibil basm. Nu miriştea-n sine este rogojina, ci închipuirea noastră întinsă miraculos peste ea.
luni, 6 august 2018
Haikuul zilei -- 6 august 2018
gara veche -
doar din cuibul rândunicii
plecări și sosiri
(Daniela Lăcrămioara Capotă)
doar din cuibul rândunicii
plecări și sosiri
(Daniela Lăcrămioara Capotă)
duminică, 5 august 2018
Haikuul zilei -- haiku clasic -- 5 august 2018
Prima
chiciură –
până
în zori înfloresc
buruienile(Șerban Codrin)
sâmbătă, 4 august 2018
Haikuul zilei -- 4 august 2018
primul clopoţel –
bătrânul învăţător
ascultă greieri
(Eduard Ţară)
Propun o lectură în ton cu aplecarea lui Eduard
Ţară spre folosirea întregului poem ca o metaforă extinsă. O asemenea structură
uzează de folosirea scenariului primar doar ca unul simbolic. Elementele care
compuneau scena reală pot fi recunoscute şi ca acelea ale unui scenariu
iniţiatic.
Primul clopoţel, simbol al toamnei şcolare, devine
astfel semnul inaugural al unei primăveri simbolice. Este ghiocelul bătrîneţii
care marchează debutul unui nou anotimp existenţial. Este clopoţelul care
trezeşte miraculos din dogmaticul somn al realismului rudimentar şi deschide
alte zări mai vaste existenţei umane.
În sintagma bătrînul învăţător, cuvîntul învăţător
capătă altă valoare care tinde spre înţelesul de maestru spiritual. Meseria
searbădă a dascălului este înlocuită de înţelepciunea senectuţii.
Învăţătorul îşi schimbă şi locul unde îşi exercită
prestaţia, şi ucenicii. El ascultă (examinează, instruieşte) greieri. Ceea ce
face învăţătorul ascultînd greieri este mai curînd o slujbă, oficierea unui
serviciu sacru.
Întreaga scenă este plasată astfel în alt context
şi capătă o valoare de ritual existenţial.
vineri, 3 august 2018
joi, 2 august 2018
miercuri, 1 august 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)