Haikuul zilei -- haiku clasic 30 septembrie 2018

Numai umbrela

noastră nu se deschide –

ploaie de vară

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 29 septembrie 2018

un geam de spital -

topind luna de gheaţă

cu răsuflarea

(Eduard Ţară)

Haikuul zilei -- 28 septembrie 2018

singur de-anul nou –

vrabia n-a mai venit

la blidul cu mei...

(Felicia Leş)

Haikuul zilei -- 27 septembrie 2018

noapte de An Nou –

un şir de urme pleacă

şi altul vine

(Eduard Ţară) 

Eduard Ţară ştie prea bine ce este un haiku şi rezolvă provocarea cu un prim vers banal, fără relief, repetitiv la toţi poeţii, unde se află kigo, şi continuă cu un aforism buddhist, rezolvând magistral şi simplu problema. Pentru asta îţi trebuie talent şi Eduard face o demonstraţie de forţă. (Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 26 septembrie 2018

noaptea dintre ani –

îmi ureaza la mulți ani

doar papagalul

(Valeria Tamaş)

Haikuul zilei -- 25 septembrie 2018

deal fără turme –

cojocul ciobanului

paznic la stână

(Florentina Loredana Dalian)

Haikuul zilei -- 24 septembrie 2018

casă pustie -
la geamul cu zăbrele
libertatea

(Ana Ruse)

Haikuul zilei -- 23 septembrie 2018 -- haiku clasic

deschid umbrela - 

dintr-odată nicăieri

cerul cu stele

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 22 septembrie 2018

Pe gardul putred

o pălărie veche –

paznic de vrăbii

Mioara Gheorghe

Paznic la vrăbii este un comentariu acidulat al degradării spaţiului uman luat deja în stăpînire de vrăbii. Pălăria veche, în postură de veghe, este doar un semn al unei existenţe vremelnice şi ciudate înainte ca vrăbiile să-şi facă deja un cuib din ea.

Haikuul zilei -- 21 septembrie 2018

1 iunie -

lângă șotronul din parc

un baston uitat

(Genovel-Florentin Frățilă)

Haikuul zilei -- 20 septembrie 2018

funigei în zbor -

ochii bunicii plini 

de cerul albastru

Ildiko Juverdeanu

Haikuul zilei -- 19 septembrie 2018

tot ce-a rămas

în grădina culeasă –

secera lunii

Livia Ciupav

Grădina culeasă este un spaţiu deja gol, în care vegetaţia, tot mai ofilită, aşteptă cu resemnare sfîrşitul toamnei. Rostul ei pare să fi trecut odată cu fructele care au fost deja recoltate. Ce-a rămas totuşi în acest spaţiu? Vreo unealtă uitată de cei care au recoltat?

Secera (improprie pentru recoltarea-n grădină), dacă nu o considerăm doar un simplu element decorativ în peisajul tot mai auster, secera lunii ne mută în alt registru, acela al fiinţei umane ajunse-n tîrziul toamnei. Secera lunii, după ce roadele au fost culese, va reteza încet, încet toate elanurile celui rămas să contemple golul toamnei. Rodind însă nostalgii.

Haikuul zilei -- 18 septembrie 2018

vântul de seară –

aroma gutuilor

până la stele

Popescu Virginia

Haikuul zilei -- 17 septembrie 2018

ziua muncii -

la defilare ies doar

amintirile

Cristina Apetrei

Haikuul zilei -- haiku clasic - 16 septembrie 2018

Vechiul imperiu –

câteva pietre lângă

o floare de mac

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 15 septembrie 2018

pisoii in cojoc -

pentru prima ninsoare

iau doar paltonul

(Ana Ruse)

O remarcă simplă şi tandră a unei renunţări fireşti în favoarea vieţii abia ivită pe lume. Notaţia de o naturaleţe lipsită de orice zorzon sau expresie întortocheată.

Haikuul zilei -- 14 septembrie 2108

seară de colind -

la bunica în cojoc

behăie-un mieluț

(Ioana Geier)

Nu ştim dacă bunica a dezbrăcat cojocul ca să încălzească mielul nou născut sau a ieşit să întîmpine colindătorii cu el sub cojoc. Colindul, naşterea Domnului, mielul recent născut formează o reţea de forţe magice în care se simte palpitul sărbătorii.

Haikuul zilei -- 13 septembrie 2018

Cocioaba babei –

muşcatele înfloresc

lemnul ferestrei

Corina Ion

Haikuul zilei -- 12 septembrie 2018

un fulger în geam -

bătrânul orb ascultă

sunetul ploii

(Livia Ciupav)

Fulgerul în geam, fără impact pentru bătrînul orb, ne oferă brusc o fereastră către revelaţia concentrării şi a savorii pe care o resimte cel care, privat de vederea exterioară, ştie să asculte cu smerenie sunetul ploii. Îl vedem pe bătrîn doar într-o străfulgerare. Liniştea luminată a ploii este ceea ce rămîne întipărit în memoria noastră la recăderea în întuneric, aşteptînd replica defazată a tunetului.

Haikuul zilei -- 11 septembrie 2018

slujbă de toamnă –

gutuia se leagănă

tămâind curtea

(Gabriel Iordan-Dorobanțu)

Haikuul zilei -- 10 septembrie 2018

curtea pustie -

doar un paing agăţat

de-un coş de baschet

(Dan Norea)

Haikuul zilei -- 9 septembrie 2018 - haiku clasic

la cules cartofi -
de șapte zile și nopți
în alt mileniu

Șerban Codrin

Haikuul zilei -- 8 septembrie 2018

porumb până-n zări

în palma ţăranului

un bob de sânge

Gabriela Marcian

Haikuul zilei -- 7 septembrie 2018

semințe germinând –

tot mai strâmtă-n talie

rochia mamei

Cristina Angelescu

Haikuul zilei -- 6 septembrie 2018

prima zi de școală -
fata îi dă fratelui 
cutia cu culori

(Steliana Cristina Voicu)

Haikuul zilei -- 5 septembrie 2018

agăţând în cui
plasa de prins fluturii...
din nou la şcoală


(Vasile Moldovan) 

Haikuul zilei -- 4 septembrie 2018

frunze uscate -
furnicile târâie
un fluture alb


Cornelia Inovan-Cociş 

În forma originală, poemul notează efortul final, de sfîrşit de toamnă, prin care este încununată hărnicia furnicilor. Se poate ca fluturele să-şi fi dat obştescul sfîrşit înainte de a fi recuperat de furnici în campania de toamnă. Oricum, farmecul suav al fostului zbor contrastează cu frenezia robotitoare a furnicilor, ca şi cuvîntul tîrîie care (comparat cu fîlfîie) ne zgîrie urechile.

Haikuul zilei -- 3 septembrie 2018

încă o frunză –

sub nuc bunicul cârpind

coşul găurit

Manuela Dragomirescu

Haikuul zilei -- 2 septembrie 2018 -- haiku clasic

Reflectat în zori

de geamul muzeului -

un zbor de lăstun

(Șerban Codrin)

Zborul și reflexia pun în opoziție muzeul și lăstunul. Un tablou viu în care gîndul poate explora fără ca autorul să-i spună mai mult distanța dintre viu și inanimat.

Haikuul zilei -- 1 septembrie 2018

nimeni de pază –

dintre pepenii galbeni

lipseşte luna

(Eduard Țară)