duminică, 24 iunie 2018

Haikuul zilei -- haiku clasic - 24 iunie 2018




Cer spre amiază –
din ce în ce mai strident
bătutul coasei

(Şerban Codrin)


Pe măsură ce ziua se rotunjeşte şi soarele urcă spre amiaza locului, ce gîzele umplu cîmpul de zumzet şi ciocîrliile săgetează cerul cu trilurile lor, bătutul coasei devine tot mai insistent, mai des repetat, mai dizarmonic în concertul unanim al vieţii.

În ţesătura plină de armonii a însufleţirii de toate zilele, tot mai îndesat, se bat firele ţipătoare ale morţii.

http://unhaikupezi.blogspot.com/2009/10/versul-original-431-niciun-vinovat.html 

sâmbătă, 23 iunie 2018

Haikuul zilei -- 23 iunie 2018



priponind caii -
lângă samovar
verzi și uscate


(Florin Golban)



Din cîteva tușe surprinsă întreaga atmosferă a unui popas de demult. Răgaz pentru caii care pot să pască în tihnă. Efervescență pentru cei descălecați gata să-și deșerte desaga cu povești și snoave în acompaniamentul șuierat al samovarului.



joi, 21 iunie 2018

Haikuul zilei -- 21 iunie 2018




mai cade-o frunză –
de-acum soarele întreg
în fereastră

(Valeria Tamaş)



Discreţia notaţiei din primul vers surprinde şi divulgă doar dispoziţia contemplativă a celui care urmăreşte, frunză că frunză, căderea îndelungă şi oarecum păsuitoare a coroanelor. Dar, în economia întregului poem, această rezervă este amendată iremediabil de acea linie drastică de demarcaţie pe care o instituie adverbul restrictiv cu care-ncepe versul al doilea: de-acum...

Ce s-a-ntîmplat de fapt? Ce lucru dezatruos şi irevocabil ne semnalează soarele – ivit brusc - întreg în fereastră? Paradoxal, vizibilitatea soarelui, în ciuda denotaţiei sale tonice, optimiste, vitale, a atins un apogeu nedorit. Cu fiecare frunză căzută a cochetat, prin coroanele rărite, cu privirile noastre ce-l întîmpinau cu drag în fereastră. S-a arătat tot mai mult printre frunzele tot mai puţine, pînă cînd, în spaţiul fără nicio frunză, s-a înfăţişat pe de-a-ntregul, în toată splendoarea sa.

Dar soarele întreg este acum unul rece, unul cu dinţi, unul care anunţă, prin absenţa coroanelor, toamna tîrzie şi iarna ce-i va urma.



miercuri, 20 iunie 2018

Haikuul zilei -- 20 iunie 2018




ferestre oarbe –
doar sufletele noastre
simt primăvara

(Bogdan I. Pascu)


Poemul pune în opoziţie falsele deschideri cu cele autentice, receptive, gata să vibreze în consonanţă cu ceea ce văd şi primesc. Poate că ferestre oarbe nu este decît o bruscă constatare a indolenţei miilor de geamuri ale oraşului retras în activismul de robot cînd primăvara a izbucnit afară. Poate că ferestre oarbe sînt semenii noştri care nu mai au pic de deschidere către simţirea primăvăratecă a cîtorva suflete încă sensibile.




marți, 19 iunie 2018

Haikuul zilei -- 19 iunie


     

la umbră sub tei -
doi poeți vorbesc aprins
despre picioare

(Dan Norea)


E bine cunoscut apetitul poeților pentru picioare fie ele unități ritmice ale versului, fie grațioase motive feminine care-i inspiră pe autori.



luni, 18 iunie 2018

Haikuul zilei -- 18 iunie 2018




căldură mare -
sub barba popii două
călugărițe

(Cezar-Florin Ciobîcă)



        Sigur că, pe arșiță, sub Aruncus Adans (barba popii) se pot ascunde două Mantis Religiosa (călugărițe) bucurîndu-se de puțină umbră. Poemul profită însă de sensurile reale ale acestor nume compuse și dă de înțeles că acolo ar putea exista oarecare ardoare nelalocul ei între persoane cuvioase.

sâmbătă, 9 iunie 2018

Haikuul zilei -- haiku clasic - 10 iunie 2018



Citind un roman –
de fapt nourii serii
trec peste mirişti

(Şerban Codrin)


E un loc comun faptul ca, atunci cînd o persoană se apleacă cu exaltare asupra dramaticei sale vieţi, să declare cu patimă că viaţa sa este un roman. Ceva exemplar deci. Ceva care trebuie povestit.

Mai puţin obişnuit este ca faptele autentice ale acestei lumi să fie evaluate ca fiind, mai presus de cele ale vieţii personale, un roman. De fapt chiar asta vrea să spună poemul: autorul contemplă doar faptele miraculoase ale norilor care trec peste mirişti, ele sînt substanţa romanului abia însemnat pe cer şi pe cîmpuri de trecerea norilor. Autorul ştie şi alte asemenea poveşti, precum: Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri...



Haikuul zilei -- 9 iunie 2018




slujba de seară –
din când în când
sirena salvării

(Petru-Ioan Gârda)


        Un contrast evident între reculegerea slujbei de seară și stridența panicardă a sirenei. Și totuși este vorba, și-n biserică, și-n ambulanță, de aceeași fervoare a salvării.



vineri, 8 iunie 2018

Haikuul zilei -- 8 iunie 2018




beznă pe mare -
în farul părăsit un
roi de licurici

(Cezar-Florin Ciobîcă)


        Falimentul farului nu este chiar lipsit de rost. Fără bezna restaurată prin părăsirea lui, licuricii  n-ar mai putea fi reabilitați. Poate că și ei ne mai pot feri de iminența naufragiilor!

joi, 7 iunie 2018

Haikuul zilei -- 7 iunie 2018




Stîlp de telegraf
un păianjen încurcă
circuitele

(Iulian Dămăcuş)


Viziunea este cu adevărat insolită. Sigur că oricine poate vedea pînze de păianjen întinse în locurile neumblate, dar e greu să-i treacă prin cap că ar exista o interferenţă între firele paingului şi cele de telegraf. Şi mai ales că “lucrătura” păianjenului este atît de subtilă şi de insidioasă.



miercuri, 6 iunie 2018

Haikuul zilei -- 6 iunie 2018




bal de poveste –
rătăcit pe alee
condurul doamnei

(Daniela-Lăcrămioara Capotă)


        Dacă excludem manifestările (toxice) de astăzi, gen discotecă sau club, balul rămîne apanajul altor vremuri. Într-adevăr, de poveste. Sigur că relicvele nu le mai găsești decît pe alei lăturalnice, cînd dai de vreo aluzie florală la încălțările vreunei cenușărese scoase din anonimat.



marți, 5 iunie 2018

Haikuul zilei -- 5 iunie 2018


nori de furtună –
la taraba orbului
ochelari de soare

(Oana Gheorghe)



        Două contraste rafinate îți sar în ochi de la început. Orbul vinde ochelari. Ochelarii sînt de soare, dar vremea este a furtună. Ceva, ceva sună a amenințare, taraba (și afacerea) sînt periclitate. Ocupația nu prea mai e rentabilă în vremuri atît de... zbuciumate.

luni, 4 iunie 2018

Haikuul zilei -- 4 iunie 2018




viața acasă -
în cutia de bomboane
ace și bolduri

(Cristina-Monica Moldoveanu)



        Pentru cei mai vechi sau mai citiți, este imposibil ca prima parte să nu le aducă aminte de alte poeme care începeau cu viața la țară sau viața la oraș. Dar viața acasă, în ciuda apropoului la aceste poeme, este un pic mai subtilă, căci acasă nu mai este atît o localizare culturală (polemică) cît una temporală care ține de o geografie sentimentală. Acasă, pentru că majoritatea sîntem migrați din zonele de baștină, este locul în care ne-am născut, de unde ne tragem, unde au rămas realmente părinții, bunicii dacă încă mai trăiesc. Valoarea acelor cutii (elegante și durabile) de bomboane era inestimabilă acasă și gospodinele (practice) le colecționau pentru a-și pune în ordine ustensilele. În ele zace acum spiritul acelei vieți tacticoase cînd nu se aruncau zilnic tone de ambalaje. Și regretul nostru după acele vremuri.