duminică, 29 mai 2022

Haiku-ul zilei 29 mai 2022



în zorii zilei 

o umbră pe alee -

soare niciunde


Maria Doina Leonte


De multe ori, toată tensiunea benefică a poemului este asigurată de o elipsă, de o omisiune elocventă. Cititorul este provocat să afle singur că, în lipsa soarelui, umbra de pe alee este o fiinţă împuţinată de vîrstă. În zorii zilei o fiinţă aproape de asfinţit.


Haiku-ul zilei - 28 mai 2022



de ziua muncii -

în palmele rănite

lăcrămioarele


Maria Doina Leonte


Adevărata sărbătoare a muncii este una austeră şi delicată totodată, dar cum să sugerezi doar, fără să-l decretezi, acest lucru? E suficient un joc de cuvinte simplu şi eficace: sărbătoarea sînt chiar lacrimile care udă lăcrămioarele abia culese, balsam pe palmele rănite. Căci ziua muncii e oricare dintre zile. Dacă ai învăţat să-i meriţi sărbătoarea.


Haiku-ul zilei - 27 mai 2022


geamul de-o șchioapă -

destul să se-ntâlnească 

cerul și irișii


Maria Doina Leonte


Tot ambiguitate este şi în jocul de cuvinte pe care-l permite substantivul irişi – pupile sau stînjenei. Chiar dacă e vorba doar de un ochi de geam, e loc suficient ca ochii să vadă şi cerul, şi stînjeneii.

 

joi, 26 mai 2022

Haiku-ul zilei - 26 mai 2022

 


brazde uscate –

pe obrazul tatălui

umbra unui nor


Maria Doina Leonte


În ciuda firescului aparent, poemul cultivă ambiguitatea evocării deloc  întîmplătoare, prezentă şi în prima, şi în a doua imagine. Brazdele uscate sînt şi pe ogor şi pe obrazul tatei, umbra norului este şi îngrijorare prezentă pe chipul lui şi speranţă în ploaia care pare să se anunţe printr-o firavă umbră de nor purtată peste cîmp.

 


miercuri, 25 mai 2022

Haiku-ul zilei - 25 mai 2022

 


evantai închis –

doar coada păunului

cât curcubeul


Maria Doina Leonte


Există în această manieră de a pune alături de un gest o imagine uimitoare o pildă tacită, un mod de a recomanda subtil o atitudine decentă plină de reticenţă şi reverenţă. 


Haiku-ul zilei - 24 mai 2022

 


geamul de-o șchioapă –

destul să se întîlnească

cerul și irișii


Maria Doina Leonte


Tot ambiguitate este şi în jocul de cuvinte pe care-l permite substantivul irişi – pupile sau stînjenei. Chiar dacă e vorba doar de un ochi de geam, e loc suficient ca ochii să vadă şi cerul, şi stînjeneii.

 


Haiku-ul zilei - 23 mai 2022

 

capul aplecat –

la marginea zăpezii

primul ghiocel


Maria Doina Leonte


Nu vă lăsați fascinați de prima impresie, faptul că asta e poziția ghiocelului. Este o pistă comodă și suficientă. Atitudinea este de fapt una a generozității și a dedicării. Imaginea pe care o surprinde în primul vers este de un desăvîrşit firesc, capul aplecat este gestul natural al celui ce priveşte uimit şi totodată încîntat primul ghiocel din an. Asta în planul imediatului, căci, în plan secund şi alegoric, gestul este în acelaşi timp şi unul simbolic şi polemic. Simbolic pentru că totdeauna are şi alte tîlcuri. Polemic pentru că impactul dintre cele două imagini dă de-o parte sensul prudent şi oportunist al evitării riscului (sabia aflată deasupra capului) şi mizează decisiv pe îngrijorare, dedicare, consacrare. Cele două imagini sînt de un firesc organic şi fac un cuplu de o absolută verosimilitate. Dar în firescul alăturării lor există o doză evidentă de suprafiresc pe care e menit s-o reveleze haiku-ul. Care, aşa cum spune Mircea Eliade, surprinde, ca şi alte creaţii spirituale, sacrul camuflat în profan. Capul aplecat devine astfel gestul cuvenit al celui care-şi asumă umilitatea liber consimţită în faţa neînsemnatelor dar revelatoarelor întîmplări ale lumii.