conac ruinat -
sub streașină alți pui
de rândunică
Ana Ruse
''Un haiku reușit va fi mereu proaspăt, ți se va lipi de suflet asemenea unui abțibild și-l vei putea savura neîncetat oriunde și oricând.''
rafale de vânt -
frunzele măslinilor
când verzi, când argintii
Ana Ruse
noapte fierbinte -
greierul se răcorește
cântând reginei
Ana Ruse
noapte fierbinte -
greierul se răcoreşte
cântând reginei
Ce seară, copii –
într-un snop de rapiţă
vă aduc luna
*
Șerban Codrin
Desăvârşindu-şi
cu răbdare lucrarea -
coji de ou sub cuib
Șerban Codrin
Un mic soare al nopţii
(secvenţă haiku)
Seară de toamnă -
în dificil dialog
cu sine însuşi
*
După secetă -
acelaşi mare cântec
din pământ în cer
*
După furtună -
frenezie-a cerului
şi pământului
*
Lampă-afumată -
în fereastră-un mic soare
al nopţii de mai
*
Cântec din cântec -
înmiresmată noaptea
trandafirilor
Două flori de mac
secvenţă haiku, Șerban Codrin
Două flori de mac -
inima ta şi a mea
într-o flacără
*
O floare de mac -
nici în ceruri atâta
nemărginire
*
O floare de mac -
în prelungire umbra
altei flori de mac
*
O floare de mac -
pentru o clipă centrul
universului
*
Două flori de mac -
un suflet în fiinţa
celuilalt suflet
Mica sutră a ghioceilor
secvenţă haiku, Şerban Codrin
Un destin în alb -
ghiocel prin rugina
motorului vechi
*
Gerul descojind
var pe-un perete dosnic -
primul aişor
*
Seară în declin -
ghiocel de marmură
cu-un fiu pe genunchi
*
Atletici în zori -
paşii-alergătorului
peste ghiocei
*
Cu-înclinat capul -
dintre ruine răzbind
ghiocel cărunt
Ce secretare!
Firmă de avocatură
cu profituri grase
Cornelia Atanasiu
Seară de Crăciun -
prin sertare uitați
noi doi într-un plic
Cornelia Atanasiu
Plopii fără soț -
când se anunță vreme rea
năpădiți de ciori
Cornelia Atanasiu
A plecat mama –
tot mai înfloresc pomii
tivind aleea
Cornelia Atanasiu
Rugul de mure
pe marginea cascadei-
vântul adormit
Cornelia Atanasiu
Un tacâm în plus
pentru cei care nu vin –
sǎrbǎtori triste
Cornelia Atanasiu
Zborul corbului —
caligrafii
precise
prin
frunze roșii
Cornelia Atanasiu
pe banca înzăpezită
o frunză uscată -
iarna scrie poeme
Bogdan I. Pascu