Nopți
de arșiță –
tot
mai puțin univers
oglindit în iaz
(Eduard
Ţară)
Haiku-ul
observă de multe ori lucrurile mai puţin învederate, cu o pondere aparent mai
scăzută în economia lumii, mai delicate şi mai neînsemnate, cum ar fi umbrele,
licăririle, oglindirile... În cazul de faţă, existau o grămadă de alte
consecinţe ale secetei, unele îngrijorătoare, altele neplăcute, multe sărind
de-a dreptul în ochi. Autorul a ales-o pe una care nu preocupă nicidecum pe
toată lumea: se restrîng suprafeţele de oglindire. Este un lucru marginal şi
totuşi el împuţinează o facilitate de o absolută şi nediscriminatorie
generozitate: reflectarea. Şi afectează astfel întreg universul.
Ne
putem lesne gîndi dacă nu cumva şi capacitatea şi amplitudinea de a reflecta a
sufletelor noastre uscate şi secătuite nu trece cumva printr-un anotimp nefast,
bîntuit de febra nesănătoasă a consumismului care ne restrînge universul la
rafturile cu mărfuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu