piața pustie –
un fluture de varză
îmi dă tîrcoale
(Șerban Codrin)
Talentul cititorului este să poată
imagina și alege contexte pentru puținele cuvinte oferite de autor. Piața, prin
atracția verzei, pare a fi una comercială și nu una urbană în care să
intersectează mai multe străzi. Faptul că e pustie ne dă de gîndit. Și de
fabulat.
E clar că astăzi nu e nimeni pentru că e
sărbătoare. Autorul, poet oarecum năuc, a uitat să cumpere varză ieri (cum
primise însărcinare) și, rușinat, iată-l prezent la prima oră, total derutat că
nu e nici neam de varză pe vreo tarabă, necum picior de om. În jurul lui,
zburînd cu obișnuitele-i schimbări neașteptate de direcție se învîrte un
fluture.
O să spuneți că varza murată și
Crăciunul sînt iarna, de unde fluture atunci? Păi nici nu-i fluture, este un
fulg mare de zăpadă sosit în avangarda ninsorii.
Ce vrea să spună haiku-ul? Simplu, că
această ratare este de fapt semnalarea unei șanse nescontate și un îndemn
spontan: abandonează (cel puțin pe moment) montajul mercantil (și așa ratat) în care
funcționai și bucură-te de fluture sau de ninsoare. Care se asortează perfect
cu pustietatea pieții. Și poate cu firea ta zăpăcită ca și el.
Antidotul ingrijorarii! Nici nu banuiati ca l-ati"comis" pentru mine!
RăspundețiȘtergere