casa bunicii -
țesând fir la fereastră
doar un păianjen
(Magda Vlad)
Obiectivitatea celor evocate într-un haiku pare nevinovată. Și totuși, dacă imaginile lucrează țesînd sugestia, ne dăm repede seama că inocența e trucată, e vorba de o candoare mimată. Autorul nu este deloc unul naiv, textul lui pare doar unul simplu, spontan, neelaborat. El dezvăluie mai mult ascunzînd. Orientarea spre citirea realist-plată este doar o pistă falsă.
Stilul eliptic îl ajută pe autor să nu spună fățiș că bunica nu mai este. El procedează cu reticența și discreția specifică ironistului. Vorbește despre păianjen. Cuvîntul doar spune, parcă-n surdină, că el este singura ființă care a mai rămas în casa bunicii. Cuvintele tac, lucrurile vorbesc. În mod ciudat și oarecum trist, constatăm că, țesînd fir la fereastră, păianjenul copiază obiceiul bunicii. Că s-a produs o substituție elocventă.
Ceea ce simțim este țesătura diafană a textului în care este prinsă cu pricepere și delicatețe povara unei absențe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu