groapa de gunoi –
lumina face să sclipească
bucata de geam
(Adrian Grigoriu)
Versul original,
ghicit şi de Doru Emanuel,
realizează o antiteză cu lumina răsfrîntă în ciobul de geam. Este o recuperare
a lucrurilor urîte, ticăloase, umile care, şi ele, primesc şi dau lumină, chiar
dacă rămîn într-o situaţie precară.
O
strofă a lui Alexandru Philippide, din poezia Mocirlă, merge pe
aceeaşi idee a convertirii lucrurilor ticăloşite:
Şi plescăie mocirla zbîrcită-n unde
grase
Şi tot mai mult şi-ntinde cangrena peste
şes;
Iar vîntul o dezmiardă cu foşnete
duioase
Şi soarele-i frămîntă cu aur mîlul des.
(doina
b) găseşte acelaşi cadru, printre gunoaie..., pentru ciobul
însorit, ba îl şi înrămează: (doina b) pe rama ruptă. Mai puţin
inspirată: (doina b) pe prundiş de râu...., în schimb, (doina
b) curând eclipsa – caută altă situaţie pentru aventurile
ciobului năzdrăvan.
(Anonim) Mag
invizibil vrea să fie o metaforă a luminii care transfigurează, dar
pierde tensiunea contrastului original.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu