tăceri sonore -
închis într-un țurțure
sunetul ploii
Carmen Mariana Nanu
Un
țurțure este simultan rezultatul prelingerii răbdătoare a apei și al picurării
intermitente. Este îngheț și dezgheț într-una, întruna. Deși par doar două
definiții lapidar-lirice, cele două părți au alura unor formulări specifice
haiku-ului.
Prima
parte este un oximoron, o expresie paradoxală a tensiunii cuprinse în esența
țurțurelui, ploaie condensată, gata să se pornească oricînd din nou. Tăcerea
lui cristalină este doar o surdinizare provizorie, o întîrziere, o amînare a
picurării care pe moment prelungește țurțurele. Cu o expresie consacrată, stare
de țurțure este una a iminenței, o congelare a lui stă să pice. Și cititorul
simte această tensiune.
Partea
a doua reia ideea primeia într-o formulă mai extinsă. Sunetul ploii închis este
și de data asta o metaforă, dar surprinde totodată cu exactitudine această
sechestrare temporară, gata oricînd să-și suspende rigoarea.
Tot
farmecul poemului constă în transfigurarea unui obiect mai degrabă vizibil
într-unul cu latențe pronunțat auditive. Rezultatul fiind obținerea unei tăceri
vibrante.
(Carmen Mariana Nanu - Tăceri sonore, Colecția PRISPA CU GREIERI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu