luni, 1 octombrie 2018

HAIKUUL ZILEI -- 1 OCTOMBRIE 2018


lacul albastru –
tulburînd cerul
cu pietricele


Ailoaei Cristina


     

        Ceea ce impresionează în mod deosebit este simplitatea şi lejeritatea cuplării unor cuvinte lunecînd atît de nepretenţios dintr-o limbă în alta ca şi cum haiku-ul ar fi doar o limbă universală a gesturilor. Cuvintele nu fac niciun efort stilistic special, apelînd la cine ştie ce acrobaţii verbale caracteristice vreuneia din cele două limbi, pentru a nota acea fascinaţie - reverie şi impuls ludic (poate un pic blasfemator) totodată - a celui care aruncă pur şi simplu cu pietricele în lac. O joacă neînsemnată dacă în lac nu s-ar oglindi totuşi cerul - albastru. Să certe copilul lacul, să tulbure cumva seninătatea cerului? Copilul desigur, pentru că gestul relevă candoarea oricui simte tentaţia de a sparge oglinda apei şi se dedă cu toată voluptatea acestui joc. Nevinovat oare?

     

Un comentariu:

  1. În ciuda simplității, textul este tensionat de o elipsă care se spovedește doar prin interpretarea spontană a juxtapunerii. Aparent avem de a face în partea a doua cu o metaforă - tulburînd cerul. De fapt, ea este o transfigurare a poemului în întregime care capătă prin oglindire un înțeles alegoric.

    RăspundețiȘtergere