fulguind
din zori -
sita
veche umple iar
covata
bunei
(Vasilica Grigoraș)
Afinitatea
celor două imagini umple poemul de o stare de armonie universală. Lucrurile
sînt așa cum e îndătinat, afara ninge încet și în casă se cerne spornic făina
pentru cozonaci. Iarna de-acum nu se dezminte. Sita veche, a cerului sau a
bunei, își face treaba. Și limba știe că, nedezmințit, fulgii se cern din
ceruri pe pămînt și în covată sita ninge pulberi albe de făină.
Și
totul a început harnic din zori. C-o fulguială și cu o grabă bine temperată.
Depășind oarecum faptele în sine și plăsmuind prin imponderabile interferențe
și printr-o nebănuită detentă atmosfera sărbătorii. În această magie aluzivă de
a convoca, prin evocarea unor detalii expresive, contexte vaste și situații
consistente care se amestecă fără nicio reținere constă tot farmecul
haiku-ului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu