Culegătorii
împrejurul
străchinii –
un
cerc de linguri
(Şerban
Codrin)
Masa, pentru lucrătorii cîmpului, chiar
aşezaţi pe iarbă în jurul unei străchini, era un ritual. Femeia, care mergea
iute-iute cu baniţa-n cap, trebuia să facă de două ori drumul pînă la „loc” cu
prînzul ăl mic şi peste cîteva ore cu ăl mare. Şi-ntre timp să gătească încă o
oală, două cu de-ale gurii. Pînă să se strîngă „oamenii” (mai erau şi femei
printre ei), aşeza un şervet, o strachină mare cu ce gătise, o mămăligă şi
cercul de linguri în aşteptare. Era momentul în care prididea. Înainte să dea
ţignal.
Oamenii mîncau în tăcere. Deşi mîncau
din acelaşi blid, lingurile nu se ciocneau. Oboseala dădea un ritm domol
înghiţiturilor, între care trupurile se destindeau după atîta trudă. Păreau
adunaţi, în cerc, la o masă de taină. A tăcerii.
Stilizînd brâncușian – un cerc de
linguri. De lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu