teiul înflorit -
bunicul nu mai vinde
ceainicul de-argint
(Cornel Costea)
Nu
ştim precis cum se conjugă teiul înflorit
cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul
de-argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită şi ceainciul
argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care împleteşte
impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a
ceaiului de tei, de-acum asigurat, cu care bunicul va trece şi prin iarna care
vine. Sigur, închipuirea generoasă poate broda pe păsuirea provocată de
răbufnirea teiului care convoacă vechi amintiri legate de alte vremuri mai pe
măsura vechiului ceainic. Dar firul mai subţire, mai delicat şi mai glumeţ este
cel care face şarmul poemului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu