duminică, 18 martie 2018

Haikuul zilei -- 18 martie 2018 - haiku clasic



Lectură în zori –
de pe carte cu palma
adun polenul

(Șerban Codrin)



        Poemul de mai sus este unul model pentru a înlesni înțelegerea modului în care funcționează un haiku. Și anume, pentru a sesiza transparența lui alegorică.

        Cele două imagini compun o scenă reală: pe o bancă (în parc), un tînăr (presupus prin atracția precizării în zori) citește și, pentru că e primăvară (presupusă prin atracția polenului), din cînd în cînd, înainte să dea pagina, șterge polenul, poate și petalele, căzute pe foi. Textul este doar o schiță eliptică a ceea ce un cititor obține lesne investind puțină imaginație. Lacunele sînt suplinite firesc pornind de la aluziile cuvintelor date. Lectura, după preferințele imaginative ale cititorului, poate fi făcută și culcat, direct pe iarbă, pe o pătură sau pe o manta. Circumstanțele nu au importanță, textul a reținut doar ceea ce este strict necesar pentru ca scena să poată glisa alegoric spre altă ispravă simbolică. Autorul a aruncat însă în text și un cuvînt lubrifiant – adună – care să ușureze derapajul.

        Este cuvîntul care transfigurează imaginile. Dintr-odată, perspectiva se schimbă, polenul nu mai este îndepărtat dintre pagini, ci este strîns, colectat, tezaurizat. Lectura nu mai este un simplu divertisment, ci o achiziție formatoare. Zorii nu mai sînt ai zilei ci ai vieții. Perioada fecundă și fertilă cînd cele citite se adună și se constituie în armătură a ființei în devenire. Polenul este pulberea magică pe care lecturile o împrăștie în lumea în care vei trăi pentru ca ea să fie una plină de jinduri, aspirații și ispite.

        Haiku-ul este valid doar dacă permite accesul la o viziune. Confirmarea vine însă numai dacă și cititorul cunoaște, cultivă și practică arta derapajului vizionar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu